Stație satelit de recepție a internetului

ÎNTRODUCERE

Crearea televiziunii prin cablu a fost ca o revoluţie în industria televiziunii. Televiziunea prin cablu reprezintă o sistemă ce permite de a transmite programe televizate de la telecentru la televizor direct prin cablu.

Reieşind din experienţa ţărilor, unde televiziunea prin cablu a atins un nivel de dezvoltare înalt se poate de spus: că televiziunea prin cablu reprezintă o sistemă tehnică compusă, ce permite de a selecta diferite programe televizate şi de a le distribui către un număr mare de abonaţi. Pe lîngă toate acestea televiziunea prin cablu se caracterizează prin: calitatea înaltă a programelor recepţonate, posibilitatea de a mări numărul canalelor primite, organizarea programelor televizate teritoriale, abonaţii dispun de diferite servicii informative, atingerea unui nivel economic înalt la recepţionarea programelor televizate de pe satelit etc.

Reţelele de televiziune prin cablu au trecut prin mai multe etape de dezvoltare. Trebuie de menţionat faptul că ele au “parcurs drumul” de la mijloacele înalt calitative de a transla programe televizate acelor categorii de abonaţi, care din cauza perturbaţiilor existente nu aveau posibilitatea de a viziona normal aceste programe, pînă la sistemele de recepţionare colectivă de la aparatajul local a programelor adăugătoare ce erau recepţionate de pe satelit sau alte linii de legătură.

Următoarea etapă de dezvoltare a reţelelor de televiziune prin cablu este integrarea lor în sistemul multifuncţional de informaţie.

Reţelele interactive multifuncţionale reprezintă unificarea mijloacelor tehnice pentru transmiterea semnalelor de emisie televizate, de emisie a undei ultrascurte FM (modulare prin frecvenţă), precum şi semnalelor serviciilor adăugătoare.

În reţeaua interactivă canalele directe servesc pentru transmiterea semnalelor de la staţia de bază sau centrul de distribuire către abonaţi, iar canalele indirecte servesc pentru transmiterea semnalelor de la abonaţi la staţia de bază. Semnalele canalelor directe sau indirecte se transmit prin unele şi aceleaşi linii de legătură, în calitate de care în proiectul dat este folosit cablul coaxial cu rezistenţa de 75 .

Principala etapă de trecere la o reţea informaţională-telecomunicaţională unică pe baza reţelelor de cablu sunt:

• încetarea construirii reţelelor televizate pe utilaje învechite cu banda de frecvenţă de lucru pînă la 240 MHz;

• reconstruirea reţelelor de cablu în vigoare cu scopul lărgirii bandei de frecvenţă de distribuţie directă pînă la 826 MHz (cu posibilitatea lărgirii limitei maxime pînă la 1000 MHz) şi formarea canalelor inverse în banda de frecvenţă 5...30 MHz (cu posibilitatea lărgirii limitei maxime pînă la 65MHz în cablul coaxial şi pînă la 200 MHz în cablul optic);

• sumarea reţelelor de cablu dispersat între ele cu scopul formării pe baza tehnologiilor fibro-coaxiale unice a reţelelor de bandă largă, în totalitate folosită pentru distribuirea informaţiei în formă digitală.

Reţelele noi create se construiesc pe baza tehnologiilor fibro-coaxiale hibride cu ajutorul utilajelor moderne. Din punct de vedere a minimizării cheltuielilor reţelelor noi create se recomandă folosirea maximală posibilă a infrastructurilor reţelelor existente.

Principiul de bază la formarea reţelelor multifuncţionale de informaţii-telecomunicaţii are tendinţa ca accesul abonatului să se înfăptuiascăcu ajutorul unei linii fizice, pe care abonatul să primească/să transmită toată informaţia necesară. Aceste reţele trebuie să asigure posibilitatea schimbului reciproc de informaţie între diferite surse. Diferite servicii pot lua asupra sa aducerea pînă la abonaţi informaţia corespunzătoare care trebuie să asigure acordul între interfeţele standartizate, caracteristicelor electrice a liniilor de transmisie şi de distribuire a semnalelor. În astfel de caz reţeaua unică informaţie-telecomunicaţie a oraşului poate fi hibridă dacă foloseşte diferite tehnologii şi medii fizice de răspîndire, ce dictează rezolvarea optimizării din punct de vedere ale aspectelor economice şi tehnice.

1. ANALIZA PROTOTIPELOR ŞI ANALOAGELOR

În oraşele mari, deseori se observă calitate nesatisfăcătoare la recepţionarea programelor televizate. Acest fenomen se întîmplă din cauza caracterului complicat de propagare a undelor ultrascurte în aceste oraşe, unde sunt construite clădiri de înălţimi diferite. În legătură cu aceasta, din cauza clădirilor înalte, în oraşe se formează zone de “umbră”, unde semnalele sunt reflectate în diferite direcţii. În astfel de condiţii cu ajutorul sistemelor colective obişnuite de recepţionare a semnalelor de tipul “antenă pe casă” nu era posibil de asigurat o calitate satisfăcătoare la recepţionarea programelor televizate. Cu toate că calitatea semnalului în aceste zone era satisfăcătoare, totuşi nivelul lui era destul de jos. Aceasta a dus la luarea unor măsuri necesare de îmbunătăţire a calităţii semnalului televizat recepţionat.

În procesul de dezvoltare a reţelelor de televiziune prin cablu putem distinge cîteva generaţii de acest tip.

Prima generaţie o constituie sistemele de recepţie televizate colective. Aceste sisteme erau complicate şi necesitau folosirea a două sau mai multe puncte de amplificare concomitent. Sistemele de cablu se caracterizau prin distanţe mai mari între antenele de recepţie şi abonaţi, o cantitate mare de reţele de distribuţie între case.