Extras din proiect
INTRODUCERE
Sectorul energetic reprezintă infrastructura strategică de bază a economiilor
naționale, pe care se bazează întreaga dezvoltare a țării. În același timp,
energia reprezintă o utilitate publică cu un puternic impact social.
Intensitatea energetică este reprezentată de cantitatea de resurse energetice
primare pe unitatea de PIB (produsul intern brut) și se exprimă în tcc/1000
USD PIB (tone combustibil convențional la 1000 dolari americani de PIB)
și este una din modalitățile cheie de evidențiere a eficienței energetice și un
reper important al economiei naționale, în vederea planificării energetice.
Conform HGR 890/2003, valoarea acestui indicator la nivelul anului 1999
a fost în România de 0,83, pe cînd în media statelor UE, de numai 0,15.
Rezultă de aici că în România se face o mare risipă a resurselor energetice.
În același timp nevoia de energie crește permanent și producerea de energie
cauzează emiterea unor cantități mari de gaze cu efect de seră, având o
contribuție semnificativă la schimbările climatice. Conform HGR
890/2003, accesul sigur și funcționarea eficientă a sectorului energetic
reprezintă principala problemă pentru economia românească.
Managementul sustenabil de energie în concepția modernă se bazează pe
trei principii:
- reducerea consumului de energie
- eficientizarea consumului de energie
- producerea de energie din surse regenerabile
Sursele regenerabile dețin un potențial energetic important și oferă
disponibilități nelimitate de utilizare pe plan local și național. Valorificarea
surselor regenerabile de energie se realizează pe baza a trei premise
importante conferite de acestea, și anume, accesibilitate, disponibilitate și
acceptabilitate.
Exploatarea surselor regenerabile de energie conferă garanția unor premise
reale de realizare a obiectivelor strategice privind creșterea siguranței în
alimentarea cu energie pe baza diversificării surselor și diminuării ponderii
importului de resurse energetice, respectiv de dezvoltare durabilă a
sectorului energetic și de protejare a mediului înconjurător. Aceste cerințe
se realizează în context național, prin implementarea unor politici de
conservarea energiei, creșterea eficienței energetice și valorificarea
superioară a surselor regenerabile.
Sursele regenerabile de energie pot să contribuie prioritar la satisfacerea
nevoilor curente de energie electrică și de încălzire în zonele rurale
defavorizate.
În contextul celor de mai sus, prezenta broșură se adresează prioritar
fermierilor și autorităților locale comunale.
BIOGAZUL
Biogazul (sau gazul de fermentație) este termenul folosit pentru denumirea
gazului energetic obținut prin fermentarea anaerobă (în lipsa oxigenului) a
materiilor organice.
Biogazul este una dintre resursele de energie regenerabile (sau sursele
regenerabile de energie, SRE), avînd particularitatea - alături de biomasă,
că din punct de vedere al producerii de energie electrică este un combustibil
carbon-neutral (fără emisii de dioxid de carbon - CO2). Această
particularitate se datorează faptului că, carbonul din materiile organice este
parte a ciclului carbonului în natură, iar prin arderea biogazului se
eliberează tocmai cantitatea de CO2 încorporată în plante în trecutul
apropiat.
CADRUL INSTITUȚIONAL GENERAL
La sesiunea plenară finală a Conferinței Cartei Europene a Energiei ținut la
Lisabona în 1994 s-a adoptat Protocolul Cartei Energiei, adoptată prin
Decizia Consiliului și Comisiei nr. 98/181/CE, în care la art. 1, printre
obiectivele țărilor europene în politicile energetice s-au stabilit: ”(a)
promovarea politicilor de eficiență energetică compatibile cu dezvoltarea
durabilă” și ”(b) crearea unor condiții-cadru care să determine producătorii
și consumatorii să utilizeze energia în modul cel mai economic, eficient și
ecologic posibil, în special datorită organizării piețelor eficiente și prin
reflectarea cât mai completă a costurilor și beneficiilor legate de mediu”.
Prin Directiva 2009/28/CE privind promovarea utilizării energiei din surse
regenerabile, la art. 1 se arată că ”Prezenta directivă stabilește un cadru
comun pentru promovarea energiei din surse regenerabile. Aceasta
stabilește obiective naționale obligatorii privind ponderea globală a energiei
din surse regenerabile în cadrul consumului final brut de energie și
ponderea energiei din surse regenerabile utilizată în transporturi.” Conform
angajamentului României, din Anexa I la Directivă rezultă în anul 2020
obiectivul național va fi de cel puțin 24 %.
Conform HGR 1535/2003 privind Strategia de valorificare a surselor
regenerabile de energie, ponderea acestora din consumul final brut de
energie la nivelul anului 2015 se estimează la 11,2 %. Ponderea energiei
obținute din biogaz se estimează la 7,7 % din potențialul energiei din
biomasă, respectiv la cca. 5 % din totalul potențialului SRE. În prognoza
pentru anul 2015, ponderea biomasei (în care este inclus fără defalcare și
biogazul) din ponderea SRE se estimează la 68,7 %.
În legea energiei electrice și gazelor 123/2012 se arată că obiectivul României
privind ponderea energiei produse din SRE din consumul final brut de energie
la nivelul anului 2020 este de 24 % conform art. 5(1) din legea 220/2008/2010
pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse
regenerabile de energie, cu modificările și completările ulterioare.
Regulamentul UE 1774/2002/EC de stabilire a normelor sanitare privind
subprodusele de origine animală care nu sînt destinate consumului uman,
stabilește măsuri de utilizare și de igienă în vederea utilizării acestora și în
instalațiile de biogaz.
În OUG 34/2000 privind produsele agroalimentare ecologice, aprobată prin
legea 38/2001 cu modificările și completările ulterioare, se arată că
tehnologia biogazului oferă posibilitatea obținerii de îngrășăminte naturale
de mare valoare.
Ordinul comun al MMGA+MAPDR 344+708/2004 aprobă Normele
tehnice privind protecția mediului și în special a solurilor, când se
utilizează nămolurile de epurare în agricultură, inclusiv cele provenite din
instalațiile de biogaz.
Bibliografie
1. Biogas-Geschichte, http://graskraft.org/biogas/geschichte/index.html
2. Marchaim, U. (1992) Biogas processes for sustainable development,
FAO, M-09, ISBN 92-5-103126-6
3. Bond, T., Templeton, M.R. (2011) History and future of domestic biogas
plants in the developing world, Energy for Sustainable Development 15 p.
347- 354, Published by Elsevier Inc.
4. Gunnerson, Ch.G., Stuckey, D.C. (1986) Anaerobic Digestion -
Principles and Practices for Biogas Systems, WORLD BANK
TECHNICAL PAPER NUMBER 49 (W TP-49)
5. Jones, D. (2006) Anaerobic Digestion - the Basics, Purdue, USA
6. Ratgeber, Landwirtschaftskammer Nordrhein-Westfalen (2011)
Hinweise zum Einsatz von Wirtschaftsdüngern, organischen und organischmineralischen
Düngern
7. Datenbestand des LHL Kassel-Harleshausen (2008) Nährstoffgehalt
organischer Düngemittel
8. Biogas: http://www.kompost-biogas.info/index.php?option=com_content
&task=view&id=200&Itemid=231
9. Genesys-Merkblatt M101: Biogasausbeute von Hofdüngern und Co-
Substraten
10. Leitfaden biogas, Fachagentur Nachwachsende Rohstoffe e. V. (FNR),
5., vollständig überarbeitete Auflage, Gülzow, 2010
11. Biogasgewinnung- und Nutzung, Institut für Energetik und Umwelt
gGmbH, 3., überarbeitete Auflage, Gülzow, 2006
12. Producerea și utilizarea biogazului pentru obținerea de energie (suport
de curs), 2006
13. Biogas, Fachagentur Nachwachsende Rohstoffe e. V. (FNR), 8.
überarbeitete Auflage, Rostock, 2012
14. Werner, U., Stöhr, U., Hees, N. (1989) Biogas plants in animal
husbandry
15. Sasse, L. (1988) Biogas Plants
16. Sasse, L., Kellner, C., Kimaro, A. (1991) Improved Biogas Unit for
Developing Countries
17. Kissné Quallich Eszter (1983) A biogîz, Mezőgazdasîgi Kiadó,
Budapest
18. Schulz, H., Eder, B. (2005) Biogîzgyîrtîs, CSER Kiadó, Budapest
(traducere din originalul în limba germană: Biogas - Praxis, 2001)
18. Vintilă, M. (1989) Biogazul, Editura Tehnică, București
19. Cod de bune practici agricole pentru protecția apelor împotriva poluării
cu nitrați din surse agricole, O. MMGA+MAPDR 1182+1270/2005
Preview document
Conținut arhivă zip
- Biogazul.pdf