Certificarea

ÎNTRODUCERE

Desi aparatele de aer conditionat sunt o inventie relativ moderna, ideea de racire a aerului dintr-o incapere nu este deloc noua. Pentru prima data egiptenii, iar mai tarziu romanii, au reusit sa puna la punct un sistem de circulare a apei prin apeducte in pereti pentru a racori incaperile.

Un inventator chinez din secolul al II- lea, pe nume Ding Huan a inventat un evantai destul de mare, format din 7 palete de cate 3 m in diametru fiecare, manevrat manual. Cateva sute de ani mai tarziu, aceleasi evantaie erau miscate prin puterea apei. In Europa medievala se foloseau cisterne de apa cu care sa se racoreasca cladirile pe timpul verii. Apa de ploaie era colectata in aceste cisterne asezate in mijlocul curtii, de unde era facuta sa se evapore in cladire printr-un sistem de captare a curentilor de aer.

In secolul 19 savantul si inventatorul englez Michael Faraday a descoperit faptul ca amoniacul lichefiat poate produce racirea aerului atunci cand se evapora. Cativa ani mai tarziu, medicul american John Gorrie folosea un compresor pentru a crea gheata, cu care racorea incaperile spitalului in care lucra. A mai durat insa jumatate de secol pana cand au inceput sa fie comercializate primele aparate de aer conditionat folosite insa in fabrici, la mentinerea functionarii utilajelor din industria textila. Primele aparate de racire a aerului care aveau si rolul de a controla umiditatea au fost inventate la inceputul secolului 20 pentru a fi folosite in tipografii. Abia incepand cu anii 1950 aparatele de aer conditionat au devenit accesibile si publicului larg, pentru a racori casele sau automobilele.

In ceea ce priveste substantele folosite, la inceput se foloseau gaze toxice sau inflamabile, care puteau produce accidente serioase prin scurgeri. Lui Thomas Midgley i se datoreaza inventia Freonului, un agent de racire netoxic pentru oameni. Cu toate acestea, acum nu se mai foloseste Freonul la aparatele de aer conditionat, deoarece s-a descoperit efectul daunator pe care acesta il are asupra stratului de ozon. Incepand cu anii 1990 s-au descoperit diverse alternative pentru agentul de racire folosit la aparatele de aer conditionat, care nu sunt toxice si nu prezinta nici un pericol pentru oameni sau mediul inconjurator. In domeniul aparatelor de aer conditionat, tehnololgiile sunt in permanenta reinnoite si inovatiile continua, pentru a ne asigura un confort termic sporit in conditii ecologice, punand accentul pe siguranta.

Certificarea este o procedură prin care o terţă parte emite o asigurare în scris precum că produsul, procesul sau serviciul este conform cerinţelor specificate. Certificarea unui produs se finalizează cu emiterea unui certificat de conformitate şi dreptul de a utiliza marca nationala de conformitate.

Produsul certificat şi marcat prezintă o garanţie a unei terţe părţi că procesul sau serviciul este conform cerinţelor specificate, produsul a fost fabricat conform reglementărilor tehnice şi standardelor aplicabile, procesul de producţie a fost monitorizat şi controlat, produsul a fost testat şi inspectat, organismul de certificare care a certificat produsul este corespunzător, deţine o procedură de soluţionare a problemelor sau raclamaţiilor consumatorului.

O alternatină a certificării sau o altă metodă de certificare este declaraţia de conformitate a furnizorului sau producătorului, care este o procedură prin care un furnizor sau producător emite o asigurare în scris precum că produsul, procesul sau serviciul este conform cerinţelor specificate.

Ca scop al acestei lucrări de an, am ales Certificarea unui Produs şi anume certificarea unui climatizor sau mai spunem unui condiţioner. Este cert faptul că ca orişice produs electric de uz atît casnic cît şi industrial, climatizorul necesită o certificare pentru a ne asigura ca parametrii săi de funcţionare sînt strict conformi normelor de producere, de utilizare, sau cerinţelor specificate, şi că acest climatizor nu va aduce daune mediului înconjurător şi nu va aduce daune anume consumatorului.

1. NOŢIUNI GENERALE

1.1. Rolul certificării

Certificarea este un avantaj, atât pentru producător, cât şi pentru cel care achiziţionează, consumator sau distribuitor. Aceasta adaugă o valoare incontestabilă produsului sau serviciului care poartă marca sa comercială.

Pentru producător sau pentru cel care furnizează servicii, această valorifică bunurile sau serviciile, deschide pieţele şi simplifică relaţiile.

Pentru utilizator, ea furnizează asigurarea că produsul achiziţionat îndeplineşte caracteristicile definite sau că procesele organizaţiei îndeplinesc cerinţele specificate. Anumite mărci de certificare a produsului pot reprezenta asigurarea securităţii şi calităţii. Certificarea facilitează diferenţierea produselor sau serviciilor aparent identice; aceasta oferă tuturor posibilitatea unui apel în cazul nemulţumirii.

1.2. Organisme de certificare

Organismele de certificare sunt organisme care aplică regulile unui sistem de certificare în scopul evaluării, certificării şi supravegherii conformităţii.

În funcţie de domeniul de activitate, aceste organisme pot certifica:

• sisteme de management (de exemplu al calităţii, al mediului, al securităţii şi sănătăţii ocupaţionale );

• produse sau servicii;

• personal (cum ar fi auditori).

Modul de funcţionare a organismelor de certificare este descris în standarde de evaluare a conformităţii specifice fiecărui domeniu

De principiu, organismele de certificare îşi fac accesibile serviciile lor tuturor solicitanţilor ale căror activităţi sunt cuprinse în domeniul de activitate declarat. Organismele de certificare dispun de proceduri pentru:

• acordarea, menţinerea, retragerea şi, dacă este cazul, suspendarea certificării;

• extinderea certificării sau reducerea domeniului certificării;

• reevaluarea, dacă apar modificări care afectează în mod semnificativ proiectul sau specificaţia produsului sau modificări în standardele faţă de care este certificată conformitatea produsului sau schimbări privind proprietatea, structura sau managementul furnizorului sau în cazul oricărei alte informaţii care demonstrează că produsul nu mai poate îndeplini cerinţele sistemului de certificare. Competenţa organismelor de certificare este evaluată prin intermediul unui organism naţional de acreditare.

1.3. Tipuri de certificare existente

În funcţie de domeniu, se cunosc mai multe tipuri de certificare a conformităţii, după cum urmează:

- certificarea conformităţii produselor şi serviciilor faţă de un standard sau un normativ convenit de cele două parţi - client şi furnizor;

- certificarea conformităţii sistemelor de management, în special sistemul de management al calităţii, în domeniul managementului de mediu, sau în raport cu alte standarde de management aplicabile altor domenii de activitate (HACCP, OHSAS, ISO 17799 ):

- certificarea de personal.