Conflictul între generații - perspectiva vârstnicilor asupra tinerilor

Avem nevoie de batrani

Cu foarte multă vreme în urmă, într-un sat în care bătrânii aveau un cuvânt important de spus în comunitate, tinerii au considerat că ar fi timpul să ia ei deciziile şi să hotărască în privinţa problemelor satului.Tineri şi în putere fiind, îşi vor putea folosi la nevoie nu numai mintea ci şi forţa, ceea ce bătrânii nu ar putea face.

Pentru acesta, unii dintre ei au considerat că ar fi bine să nu mai existe niciun bătrân în viaţă, soluţia cu care au fost de acord fiind uciderea tuturor barbaţilor care aveau peste 60 de ani.

După ce tinerii au căzut de acord asupra modului de a scăpa de bătrâni, s-a trecut la fapte. Fiecare tânăr care avea în familia lui un vârstnic, trebuia să îl ucidă.

Cu siguranţă că tinerii nu au fost fericiţi să îşi ucidă bunicii şi chiar părinţii dar au considerat că este singurul mod în care vor putea avea conducerea.

Unul dintre tineri nu a putut sub nicio formă să îşi ucidă tatăl aşa că a decis să îl ascundă foarte bine.

Nu a trecut multă vreme că tinerii au şi avut posibilitatea de a-şi pune mintea sau forţa fizică la încercare. Locuitorii satului vecin, revoltaţi pe fapta celor ce şi-au ucis bătrânii, le-au făcut declaraţie de luptă.

Singurul mod în care ar fi putut fi iertaţi era acela de a le oferi vecinilor o funie împletită din nisip, lungă de 10 metri.

Deoarece nu părea un lucru foarte complicat s-a trecut la împletirea funiei. Numai că, tinerii şi-au dar repede seama că aşa ceva nu este posibil de realizat.

Tânărul care îşi ocrotise tatăl, s-a dus la acesta şi i-a povestit întâmplarea. Bătrânul l-a sfătuit să le ceara vecinilor o bucata mică de sfoară pe care să o aibă de model.

Atunci când s-a cerut bucata de sfoară ca model, locuitorii satului vecin au fost convinşi că, cel puţin un bătrân mai este în viaţă, niciun tânăr nu ar fi putut cere aşa ceva pentru că nu avea înţelepciunea necesară.

Concluzia la care au ajuns cu toţii, chiar şi tinerii care au dorit să scape de cei în vârstă, este că problemele, situaţiile de criză, neînţelegerile, necazurile şi toate lucrurile care pot afecta o comunitate, se pot rezolva mai repede cu puterea minţii şi cu înţelepciune decât cu forţa.

Oricât de bătrâni ar fi, sunt părinţii, bunicii sau străbunicii noştri, sunt vecinii, foştii colegi sau, în cele din urmă înţelepţii la care putem apela în multe dintre situaţii.

Aşadar, BATRANII SUNT DE NEPREŢUIT!

Definiri conceptuale

Conceptul de generatie nu este înca bine clarificat teoretic si empiric. Pentru G. Ferreol conceptul de generatie provine din latinescul generare – a da nastere si semnifica regrupare de indivizi care au aceeasi vârsta sau vârste apropiate. Desemneaza, de asemenea, intervalul de timp care separa nasterea parintilor de cea a progeniturilor (treizeci de ani, în medie). Pentru A. Giraud prin generatie se întelege în mod obisnuit un ansamblu de persoane nascute într-o perioada data, având aproximativ aceeasi vârsta. Durata acestei perioade se confunda cu intervalul mediu de timp care desparte nasterea parintilor de cea a copilului lor: generatia parintilor si generatia copiilor fiind despartite traditional de aproximativ treizeci de ani. Evolutia societatii a dus la reducerea treptata a acestui interval de timp. Cresterea sperantei de viata si transformarile economice si sociale au modificat relatiile dintre generatii. În societatea traditionala, între ele se stabilea o solidaritate naturala, acceptata fiind mai mult sau mai putin constient. Chiar în societatea de data recenta, generatiile se succed în mod firesc, urmatoarea „repetând-o” pe cea precedenta. Viitorul copiilor era pâna acum asemanator cu prezentul si cu trecutul parintilor lor. Valorile recunoscute si comportamentele erau marcate de imobilitate. Evolutia tot mai rapida a societatii a modificat aceasta situatie. Autoritatea adultilor slabeste, copiii cautându-si modele de conduita de la cei de aceeasi vârsta. Astazi, generatiile apar separate de o "prapastie". Desi pare o imagine fortata totusi una din problemele lumii de azi si de mâine consta în stabilirea unei cât mai bune comunicari între generatii.

I.A. Popescu deosebeste trei sensuri ale conceptului de generatie. În sens antropologic,

generatia contine descendentii acelorasi parinti, situati pe aceeasi treapta a descendentei. În sensistoric, o generatie este acea perioada de timp dintre nasterea unor membri ai societatii si nasterea descendentilor lor directi. În sens sociologic, o generatie contine toti acei indivizi nascuti în aproximativ aceeasi perioada de timp, indiferent daca sunt legati sau nu prin legaturi de rudenie. Apartenenta la o generatie poate fi fixata printr-o înregistrare genealogica sau nu. Antropologii considera constiinta genealogiei ca având functii multiple: întarirea pozitiei ascendentilor fata de descendenti, liant al solidaritatii sociale si forta de conservare a traditiei. Schimbarile valorice, de optiuni si aspiratii, atitudini si comportamente, de la o generatie la alta, se pot asocia cu conflicte intergeneratii, care pot fi latente sau manifeste.

Argument

Am ales această temă deoarece se vorbeşte mereu despre ruptura dintre generaţii, despre conflictul dintre părinţi şi copii, despre incompatibilitatea valorilor în care cred tinerii sau bătrânii.