Analiza riscului de țară de către agențiile de rating

de ţară

Riscul de ţară reprezintă expunerea la pierderi ce pot apărea din activităţi internaţionale, ca urmare a unor evenimente economice, sociale şi politice specifice fiecărei ţări în parte şi care sunt, cel puţin parţial, sub controlul guvernului ţării partenerului.

Pierderile datorate materializării riscului de ţară sunt percepute ca diferenţă între veniturile preconizate a se realiza şi veniturile efectiv realizate în urma derulării afacerilor supuse riscului de ţară.

Pierderile se pot concretiza sub mai multe forme :

• pierderi de oportunităţi ca urmare a nerespectãrii clauzelor contractuale,

• costuri suplimentare implicate de demersurile efectuate în vederea determinării datornicilor să-şi respecte obligaţiile asumate,

• pierderi reale concretizate în sumele care nu mai pot fi recuperate.

Evenimentele care, de regulă, influenţează riscul de ţară sunt de natură:

• politică: război, ocupaţie militară straină, revolte cu sustrat ideologic, dezordine care are la origine revendicări teritoriale, conflicte de interese legate de polarizarea politică regională;

• socială: război civil, revolte şi dezordini provocate de diferenţe etnice, sindicalism militant, divizări religioase, contradicţii între anumite clase sociale;

• economică: diminuarea creşterii produsului intern brut timp îndelungat, creşterea ratei inflaţiei, deprecierea considerabilă a monedei naţionale, scăderea accentuată a încasărilor din export, creşteri bruşte ale importurilor de produse alimentare şi petrol, criza economică actuală, modificări majore ale politicii economice (exemplu: reducerea barierelor comerciale sau modificarea preţului energiei)

Situaţiile ce pot conduce la materializarea riscului de ţară asociat plasamentelor de fonduri în străinatate pot fi grupate astfel:

• evenimente care afecteazã profitabilitatea sau recuperarea investiţiilor de portofoliu: naţionalizări, despăgubiri forţate, taxe speciale, restricţii legislative în repatrierea profiturilor, limitarea gradului de implantare în teritoriu;

• evenimente nefavorabile recuperării împrumuturilor externe: controlul schimburilor valutare, creşterea impozitelor, controlul preţurilor;

• alte situaţii: informaţii financiare incomplete sau false, absenţa unui control bancar adecvat, corupţia, existenţa unui cadru legislativ restrictiv, atitudine ostilă faţă de străini.

Riscul de ţară nu trebuie confundat cu riscul de credit. Dacă în cazul riscului de ţară incapacitatea de a rambursa creditul se datorează unei schimbări de regim, unui război civil, a unei tulburări sociale, în cazul riscului de credit incapacitatea de plată este din cauza debitorului şi a situaţiei sale financiare

Riscul de ţară nu este acelaşi lucru cu riscul politic. Riscul politic (denumit şi risc suveran) este unul dintre factorii riscului de ţară. Instabilitatea politică a unui stat poate provoca situaţii cu diverse grade de gravitate pentru creditor : repunerea în discuţie sau renegocierea contractelor, limitarea sau interzicerea investiţiilor de capital, limitarea sau interzicerea investiţiilor străine, repudierea datoriei, naţionalizarea cu sau fără despăgubiri.

Riscul politic sau riscul suveran, riscul de transfer, de reeşalonare, de renegociere sau de repudiere a datoriei sunt forme de manifestare ale riscului de ţară .

2.Ratingul şi agenţiile de rating

Ratingul este un cuvânt de origine anglo -saxonã a cărui traducere literală este „evaluare”, desemnând, în acelaşi timp, un proces (analiza riscului), cât şi rezultatul final al acestuia (nota).

Agenţiile de rating au apărut ca umare a crizei din Statele Unite ale Americii din 1837. Criza a avut la bază disfuncţionalităţile sistemului financiar în ansamblu . S-a concretizat astfel nevoia unei meserii care să aibă drept scop o mai bună protecţie a investitorilor.

Prima societate de rating a fost The Mercantile Agency, înfiinţată în 1841 la New York. Aceasta societate a avut un rol revoluţionar, în sensul că înaintea înfiinţării nu exista aproape nicio modalitate de a afla dacă partenerul de afacere este de încredere sau nu. O companie concurentă apare în 1849, The John M. Broadstreet Company, în Cincinnati. Acesata publică în 1857 primul manual de rating denumit The Broadstreet Rating Book În 1933, sub presiunea rivalităţii şi mai ales a conjuncturii economice, cele două societăţi au fuzionat, formând agenţia Dun & Broadstreet.

Bazele companiei Moody’s, una din principalele agenţii de rating sunt puse de John Moody în 1900. În 1909 foloseşte pentru prima dată clasificarea de la Aaa la C pentru evaluarea titlurilor financiare. Sistemul de clasificare consacrat de aceasta este şi astăzi în vigoare, fiind un standard mondial în domeniu.

În 1860 s-a înfiinţat Poor’s Publishing Company odată cu publicarea lucrării lui Henry Varnum Poor The History of Railroads and Canals of the United States, ce a început să furnizeze ratinguri din 1916. În 1906 a fost fondat Standard Statistic Bureau , care din 1922 a început să emită la rândul său ratinguri pentru titlurile emise de întreprinderi. La scurt timp după aceea a efectuat primele ratinguri suverane. Anul 1941 a marcat prima fuziune importantã din industria ratingului când cele două firme au creat Standard and Poor’s Corporation.

Cea de-a treia mare companie de rating, Fitch Publishing Company, a început să emită ratinguri în 1924.

Agenţii de rating au fost înfiinţate şi în afara statelor Unite ( Agence d’Evaluation Financiere- ADAF, în Franţa, Nordic Rating AB în Suedia). Agenţiile de rating din afara SUA nu au putut rezista concurenţei acerbe manifestatã prin tarife, reputaţie şi savoir – faire venite din partea Standard and Poor’s, Moody’s şi Fitch (într-o mai micã mãsurã) .

În 1997 Fitch şi IBCA au fuzionat dând naştere celei de-a treia mare agenţie de notare la scarã globalã FitchIBCA ( în achiziţionarea agenţiilor americane de nişã Duff and Phelps în iunie 2000 şi Thomson BankWatch7 în decembrie 2000.)

În prezent procesul de concentrare pe piaţa notãrii pare încheiat. Agenţiile care conteazã la nivel mondial sunt Moody’s, Standard and Poor’s şi FitchIBCA