Analiza sistemului public de pensii în România și propuneri de îmbunătățire

Analiza sistemului public de pensii din România

În România, primele forme incipiente ale asigurărilor sociale au luat fiinţă către sfârşitul secolului XIX-lea şi începutul secolului XX –lea, din iniţiativa lucrătorilor din fabrici. Deşi în trecut în România aceste asigurări au cunoscut o oarecare dezvoltare, totuşi formele concrete de ocrotire a cetăţenilor şi a familiilor lor n-au putut satisface pe deplin cerinţele de viaţă ale acestora.

Reformele economice şi sociale din perioada de tranziţie de la economia planificată la cea bazată pe legile pieţei, de trecere de la proprietatea majoritar de stat la cea privată, au avut şi continuă să aibă multiple implicaţii în viaţa şi bunăstarea cetăţenilor. În contextul mai larg al reformelor generale se înscrie şi reformarea sistemelor de asigurări sociale.

În România reforma sistemului de asigurări sociale a prins contur şi s-a materializat prin apariţia legilor cadru pentru reglementarea riscurilor sociale: boala-îngrijirile mediacle, pierderea locului de muncă- şomajul, accidentele de muncă şi bolile profesionale. Piesa grea a reformei o constituie Legea nr. 19/2000, act normativ care instituie organizarea şi funcţionarea sistemului de pensii, tratând în egală măsură şi celelalte riscuri sociale: boala, maternitatea, decesul.

Reformarea sistemului public de pensii a devenit o necesitate iar pentru realizarea acestei reforme au fost luate două tipuri de măsuri şi anume:

• măsuri pe termen scurt care au constat în ajustarea beneficiilor prin indexare repetată ca răspuns la deteriorarea lor de către inflaţie;

• măsuri pe termen lung sub forma separării fondurilor de pensii şi a administrării lor de bugetul statului precum şi prin prelungirea perioadei de cotizare şi înăsprirea condiţiilor pentru pensionare anticipată.

În acelaşi timp existenţa unor dezechlibre majore între resursele disponiblie şi cele necesare pentru asigurarea beneficiilor, au făcut să apară schimbări majore în ceea ce privea sistemul de pensii. Principalele cauze care au determinat existenţa acestui dezechilibru au fost: creşterea ratei de dependenţă rezultată din creşterea numărului de pensionări anticipate, scăderea activităţii economice care a condus în mod inevitabil la creşterea şomajului, acest lucru determinând şi reducerea numărului de contribuitori la sistemul public de pensii, creşterea inflăţiei, creşterea evaziunii fiscale.

Prin Programele de Guvernare s-a dorit să se obţină totodată un model social care să combine măsuri de asistenţă socială care vizează anumite categorii de persoane, cu acţiuni care să poată contribuii la crearea şi asigurarea de locuri de muncă care să permită în primul rând obţinerea de venituri permanente şi în creştere .

Existenţa unui sistem de pensii defectuos a fost determinată de factori precum :

• scăderea natalităţii, acest lucru conducând la scăderea populaţiei apte de muncă;

• creşterea speranţei de viaţă care face ca populaţia trecută de 65 de ani sa fie tot mai numeroasă;

• dezechilibrul financiar apărut ca urmare a faptului că evoluţia economică şi cea demografică nu mai satisfacerea cerinţelor sociale, punând în pericol echitatea între generaţii.

În România, reforma sistemului public de pensii a însemnat revizuiri repetate ale vechii legi a pensiilor, însă noua lege din 2000 a însemnat începutul reformei sistemului de pensii.

Noua lege a restricţionat accesul la beneficii prin: creşterea vârstei de pensionare la 60 de ani pentru femei si 65 de ani pentru bărbaţi, introducerea unui sistem de control mai eficient în ceea ce priveşte acordarea pensiilor pentru invaliditate, creşterea numărului de ani de muncă la 30 de ani pentru femei şi 35 de ani pentru bărbaţi, restricţionarea pensionării anticipate şi totodată restricţionarea definirii ca loc de muncă în condiţii periculoase.

Factorii care au stat la baza modificărilor aduse în cadrul sistemului de pensii sunt:

1. Îmbătrânirea populaţiei

Reprezintă cel mai important factor semnalat de specialişti ca afectând în viitor viabilitatea sistemelor de pensii. Efectele produse de către acest fenomen sunt evidente şi anume: scăderea în primul rând a valorii contribuţiilor ca urmare a reducerii numărului de contributori şi în al doilea rând creşterea cheltuielilor cu pensiile din cauza amplificării numărului de persoane care vor beneficia de pensie.

Imbătrânirea populaţiei este determinată de factori precum: declinul ratei fertilităţii însoţită de o speranţă medie de viaţă în creştere.