Managementul Recompenselor în Administrația Publică Locală

Introducere

Subiectul lucrăii il constituie sistemul recompenselor in administraţia publică locală, cu parte practică la Casa Judeţeană de Pensii Teleorman.

Scopul lucrării il reprezintă recunoaşterea importanţei managementului recompenselor in cadrul managementului resurselor umane.

Resursele umane sunt motorul unei instituţii sau intreprideri fără de care nu poate funcţiona,mai mult putem spune ca sunt cele mai importante resurse ale economiei in general ,iar dacă acestea nu sunt apreciate la justa lor valoare nu vor da randament maxim,deci nici roadele nu vor fi la nivel maxim.

Lucrarea este structurată in trei capitole insoţite de Introducere,Concluzii şi Recomandări , Bibliografie şi Anexe.

Primul capitol prezintă principalele direcţii ale managementului resurselor umane şi ale managementului recompenselor,dar şi concepte,generalitaţi şi opinii despre managementul recompenselor.

Cel de-al II-lea capitol analizează sistemul de recompense din cadrul CJP Teleorman , incepând cu prezentarea instituţiei in prima parte şi continuând cu sistemul de recompense folosit in instituţie.In acest capitol am inserat un chestionar oferit angajaţilor CJP Teleorman ,referitor la sistemul de recompense din instituţia mai sus menţionată.

In capitolul III sunt propuse modalităţi de perfecţionare a sistemelor de recompense practicate in cadrul CJP Teleorman in urma analizei răspunsurilor la chestionarul din capitolul precedent.

Ultima parte a lucrării cuprinde concluzii şi recomandări cu privire la sistemul de recompense practicat in CJP Teleorman bazându-se strict pe analiza efectuată cât şi recomandări pentru CJP Teleorman in ansamblu.

CAPITOLUL I

DIRECŢII PRINCIPALE ALE MRU ŞI ALE MANAGEMENTULUI RECOMPENSELOR

1.1.Aspecte preliminare privind managementul resurselor umane

Oamenii reprezintă principala resursă strategică a unei organizaţii. Înaintea celui de-al II – lea Război Mondial, salariaţii erau priviţi ca “forţă de muncă” sau ca “mână de lucru”. Caracteristica predominanta menţionata în aplicaţiile de gen era capacitatea acestora de transformare a resursele materiale şi financiare de care dispunea organizaţia În ultima jumătate de secol cu precădere în societatea informaţională, într-o lume aflată în plin proces de globalizare, resursele umane deţin rolul primordial în dezvoltarea acesteia. Capitalul uman a înlocuit, ca importanţă strategică, capitalul financiar. Mâna de lucru era considerată “productivă” şi “neproductivă”, stabilindu-se astfel o clasificare voit discriminatorie

Individul, prin structura sa, şi anume prin mentalitate, percepţie, sentimente, cultură, nevoi, motivaţie şi în special prin conştiinţa de sine, reprezintă marea necunoscută a unui sistem, putând împiedica sau, dimpotrivă, putând potenţa o acţiune, un proces, o activitate.

Resursele umane constituie elementul creator, activ şi coordonator al activităţii din cadrul organizaţiilor, ele influenţând decisiv eficacitatea utilizării resurselor materiale, financiare şi informaţionale. Descrise ca “resurse”, oamenilor le este subliniată importanţa şi se arată faptul că managementul lor cere nivele înalte de preocupare sinceră faţă de oameni, atenţie şi profesionalism, deoarece rezultate lor devin tot mai importante în timp

Definiţiile managementului resurselor umane propuse de diverşi specialişti în materie se încadrează cel puţin într-una din cele patru perspective de înţelegere a managementului resurselor umane evidenţiate de Beardwell şi Holden şi anume: o expresie a practicii de personal existente; o nouă disciplină managerială; un model bazat pe resurse sau un fenomen strategic şi internaţional.