Analiza Structurii și a Dinamicii Cheltuielilor Publice

I.Analiza structurii si dinamicii cheltuielilor

din bugetul de stat al Romaniei

1. Bugetul de stat-prezentare generala

“Definit drept actul de stabilire şi autorizare a veniturilor şi cheltuielilor anuale alestatului, bugetul de stat este şi un procedeu tehnico-financiar de fixare şi coordonare a veniturilor cu cheltuielile din fiecare an; de asemenea, el este un act de conducere a gestiunii financiare astatului.”

“Activitatea economic se desfoara în fiecare tara potrivit unui mecanism propriu, numit mecanism economic.Acesta reprezint un sistem de metode de conducere economica, de obiective ce determina conducerea si de structuri organizatorice (institutionale, suprastructurale, juridice) prin care se efectueaza si conducerea.

În acest sistem de conducere se includ: principiile fundamentale deconducere, organizarea economiei si conexiunile între componentele acesteia,sistemul pietei, criteriile de eficienta, pârghiile economice, sistemul informational.”

Principala functie a acestui mecanism este cea de conducere si reglare a proceselor economice, conditionate de raporturile de interese.

Un rol important în realizarea acestei functii revine pietei concurentiale, pe care se regleaza raportulde interese prin participarea agentilor economici la formularea cererii si ofertei, la înfaptuirea lor si a echilibrului economic. În acest context un rol însemnat revine si statului, în doua ipostaze: agent economic prin nimic deosebit de ceea ce reprezinta(ca drepturi,atributiisi obligatii) oricare alt agent economic, dar si ca autoritate publica ce creaza si executa cadrul legislative si poate influenta derularea mecanismului economic prin insasi forta sa economica,precum si prin parghiileeconomico-financiare la care poate apela, ca de exemplu: parghia fiscala, parghia vamala, parghia cheltuielilor publice. Aceste parghii se adauga la cele generate de piata însasi, respectiv pretul, costul, profitul, dobanda.

Cuantificarea baneasca, financiara a acestor mijloace de conducere,control si reglare a proceselor economice arata de fapt existena unui mecanism financiar care îl reflecta pe cel economic.Mecanismul financiar cuprinde sistemul de metode, obiective si structuri de factura financiara prin care se efectueaza conducerea: sistemul financiar, metodele de conducere financiara si in domeniul financiar, cadrul institutional cu atributii îndomeniul financiar, jurisdictia financiara, parghiile.

Sistemul financiar include finantele corporatiste (ale intreprinderii), asigurarile sociale de stat, asigurarile de bunuri, de personae si raspundere civila, creditul, piata capitalurilor, bugetul de stat, bugetele locale, bugetele fondurilor speciale.

Bugetul de stat este una din componentele majore ale sistemului financiar prin ponderea marea 25 - 30% pe care o reprezinta in produsul intern brut,dar si prin rolul pe care il are in functionarea unor parghii financiare (fiscala, vamala, a cheltuielilor publice) ca si in actiunile de predictie si planificare macroeconomica realizate cu ajutorul unor intrumente cum sunt:

• programe de dezvoltare economica,cu durata de 5ani si peste;

• balantele financiare de sinteza,cu durata de 3-5ani,vizand resursele financiare si destinatia lor,consumul public,transferurile in exterior,etc.

• bugetul economiei nationale,cu orizontul de 2 ani,vizand resursele financiare ale societatii si simularea efectelor unor masuri economico-financiare.

1.2 Cheltuielile publice

1.2.1Prezentare generala

Cheltuielile publice sunt un concept financiar al carui conţinut il reprezinta exprimarea in forma baneasca a relaţiilor economico-sociale aparute intre stat (pe de o parte) si persoane fizice şi juridice (pe de alta parte) cu ocazia folosirii resurselor financiare ale statului si in scopul exercitarii functiilor si atributiilor acestuia.

Conceptul de cheltuieli publice este legat de indeplinirea functiei de alocare a finanţelor publice si anume de componenta ei privind repartizarea si utilizarea resurselor financiare ale statului.

Destinatia cheltuielilor publice genereaza o structura a lor pe doua componente:

• avans de produs intern brut, reprezentand cheltuieli ale institutiilor publice

pentru formarea bruta de capital;

• consum definitiv de produs intern brut, reprezentand orice alte cheltuieli ale

institutiilor publice , numite in mod obisnuit si curente sau de functionare.

Cheltuielile publice pot fi structurate si dupa criteriul sursei formale de finantare:

1. cheltuieli bugetare, finantate din bugetul de stat,din bugetul asigurarilor

sociale de stat, din bugetele locale/intermediare sau din bugetele institutiilor publice autonome;

2. cheltuieli finantate din fonduri cu destinatie speciala;

3. cheltuieli extrabugetare, finantate din resurse financiare neincluse in bugetele

administratiilor/institutiilor publice; veniturile care se pot constitui ca extrabugetare sunt mentionate sau decurg din prevederi legale; cheltuielile efectuate din aceste venituri sunt stabilite in mod autonom de administratia/institutia publica ce a realizat venituri extrabugetare; atat veniturile, cat si cheltuielile respective sunt definite intr-un plan de venituri si cheltuieli extrabugetare si sunt supuse controlului financiar privind legalitatea constituirii/utilizarii lor;

4. cheltuieli efectuate din bugetul Trezoreriei publice (in statele in care legea

prevede executia bugetului de stat prin Trezoreria publica).

Toate aceste patru criterii de structurare a cheltuielilor publice au in vedere continutul lor. Din acest continut rezulta evident deosebirea intre cheltuielile publice si cheltuielile bugetare:

1. Sfera cheltuielilor publice o include pe cea a cheltuielilor bugetare, adica

acestea din urmă sunt parte a celor dintai si le includ numai pe cele efectuate din bugetul de stat, din bugetele locale/intermediare si din bugetul asigurarilor sociale de stat. Cheltuielile publice le includ pe acestea si, in plus, pe cele efectuate din fonduri extrabugetare, din fondurile autoritatilor/institutiilor internationale/supranationale sau din veniturile proprii obtinute de institutiile publice.