Analiza Structurii și Dinamicii Cheltuielilor Publice din Bugetul de Stat al României

I. Structura cheltuielilor publice din bugetul de stat: criterii și componente

1. Introducere

,,Cheltuielile publice exprimă relaţii economico-sociale în formă bănească, care se manifestă între stat, pe de o parte, şi persoane fizice şi juridice, pe de altă parte, cu ocazia utilizării şi repartizării resurselor financiare ale statului, în scopul îndeplinirii funcţiilor acestuia”¹.

Conceptul de cheltuială publică este utilizat cu mai multe sensuri, dintre care se disting cel juridic și cel economic.

În accepțiune juridică, noțiunea de cheltuială publică semnifică o plată legată de funcționarea instituțiilor publice și, în general, de înfăptuire a activităților cu caracter public, inclusiv a întreprinderilor cu capital de stat. Aici apare în prim plan faptul că cheltuielile publice sunt făcute printr-un întreg complex de organe și entități publice specializate în efectuarea operațiunilor de plăți pe seama resurselor financiare publice, în totalitate legal.

În accepțiune economică, noţiunea de cheltuială publică exprimă procesele economice de repartiţie a PIB, concretizate prin alocarea şi utilizarea resurselor băneşti, pentru realizarea de acţiuni considerate de interes public. Acesta accepţiune exprimă o anumită categorie de procese şi relaţii economice care se manifestă între autorităţile publice, pe de o parte, şi persoane fizice şi juridice , pe de altă parte, cu prilejul alocării şi utilizării (pe destinații) resurselor financiare administrate de către aceste autorităţi. Expresie a manifestării finanțelor, conținutul cheltuielilor constă în procesele și relațiile economice în formă bănească prin care are loc distribuirea și utilizarea efectivă a fondurilor financiare publice.

Pe de altă parte, specificul activităților ce antrenează alocarea și cheltuirea de resurse bănești, fie direct de către entități publice , fie prin intermediul bugetului public, determină și o altă interpretare a noțiunii de cheltuială publică. Sub acest aspect, conceptul de cheltuială publică are un sens mai larg, atunci când se referă la ansamblul activitătilor cu caracter public, incluzând și pe cele materiale din întreprinderile cu capital de stat, în care cheltuielile se acoperă, în principiu, din venituri proprii. Comparativ, el are un sens mai restrâns, atunci când sunt avute în vedere doar activități ce se desfășoară prin instiuții publice (bugetare), iar cheltuielile acestora sunt în principiu, reflectate în bugetul public.

Prin intermediul cheltuielilor publice se realizează cea de-a doua fază a funcţiei de repartiţie a finanţelor publice, şi anume, repartizarea resurselor financiare publice pe diverse destinaţii.

¹(I. Văcărel, Finanţe publice, pag. 147).

2. Clasificarea cheltuielilor publice²

Cele mai importante criterii de clasificare a cheltuielilor publice sunt:

 Clasificația economică

 Clasificația funcțională

Clasificaţia economică se face pe două criterii:

1. După conținutul economic al cheltuielilor acestea sunt :

• cheltuieli curente (sau de funcţionare) care asigură întreţinerea şi buna funcţionare a instituţiilor publice. Reprezintă consum definitiv de produs intern brut şi trebuie reînnoite anual (ex: salariile, energia etc.)

• cheltuieli de capital (sau investiţii) constau în achiziţionarea de bunuri defolosinţă îndelungată care duc la dezvoltarea şi modernizarea patrimoniului public.

2. Al doilea criteriu împarte cheltuielile în:

• cheltuieli ale serviciilor publice sau administrative care cuprind plata serviciilor, plata prestaţiilor, plata furniturilor, achiziţionarea de aparatură, de echipamente, mobilier, etc.

• cheltuieli de transfer (ex: subvenţiile) care reprezintă trecerea unor sume de bani de la buget la dispoziţia unor persoane juridice sau persoane fizice (ex. studenţii, şomerii, pensionarii ca burse, pensii, ajutoare, etc.) sau la bugetele administraţiilor locale.

Clasificaţia funcţională se face pe criteriul sectoarelor de activitate către care sunt repartizate resursele financiare publice:

• în domeniul social: învăţământ, sanitare, ocrotire socială etc.;

• în domeniul cercetării;

• în domeniul economic (investiţii, acordarea de subvenţii şi facilităţi;

• în domeniul apărării şi siguranţei naţionale;

• în domeniul administrativ public central şi local;

• în ceea ce priveşte dobânzile aferente datoriei publice).

Cheltuielile publice se împart după criteriul economic în:

• cheltuieli curente

• cheltuieli de capital

• împrumuturi

• rambursări de credite şi plăţi de dobânzi şi comisioane la credite externe şi interne

După criteriul funcţional, cheltuielile publice se împart în:

• servicii publice generale

• apărare, ordine publică şi siguranţă naţională

• social-culturale

• servicii şi dezvoltare publică, locuinţe mediu şi ape

• acţiuni economice

• alte acţiuni

• transferuri

• împrumuturi acordate

• plăţi de dobânzi şi alte cheltuieli aferente datoriei publice

• fonduri de rezervă