Banca Centrală Europeană și cadrul operațional al politicii monetare unice

1 Necesitatea înfiinţării Băncii Centrale Europene în contextul apariţiei monedei euro

Banca Centrală Europeană a fost înfiinţată în iunie 1998 la Frankfurt pe Main, reprezentând o instituţie supranaţională ce a preluat funcţiile predecesorului său, Institutul Monetar Financiar. Având personalitate juridică, îşi desfăşoară activitatea în trei sedii, în centrul oraşului Frankfurt, fiind o componentă a Sistemului European al Băncilor Centrale, fiind responsabilă cu elaborarea şi conducerea politicii monetare unice.

Din perspectiva cooperării monetare la nivel supranaţional, apariţia Băncii Centrale Europene îşi are evocările conceptuale în momentul instituirii Comitetului Monetar European, potrivit cu articolul 105 (2) al Tratatului de la Roma (1957), eveniment considerat chiar momentul de debut al forumului cooperării monetare europene de drept.

Din perspectiva realizării Uniuni Monetare Europene, startul oficial al demarării conceptului de politică monetară supranaţională fundamentată şi condusă de o bancă centrală se datorează iniţiativei exprimate prin conţinutul Memorandumului Marjolin, ( mai 1964) referitor la înfăptuirea unei uniuni monetare şi economice, a fost instituit Comitetului Guvernatorilor Băncilor Centrale ale ţărilor membre ale Comunităţii Economice Europene.

Momentul Raportului Delors a însemnat practic începutul construcţiei efective a Băncii Centrale Europene, prin proiecţia structurală, instituţională şi funcţională a acesteia şi prin trasarea unor repere punctuale şi concrete, în demersul gradual de realizare a UME.

Apariţia Băncii Centrale Europene are ca premisă necesitatea unui organism monetar specializat, care să asigure gestionarea tehnică şi strategică referitoare la funcţionarea unei Uniuni Monetare Europene ca şi componentă în proiectul de Uniune Europeană.

În cadrul acestui sistem complex, Banca Centrală Europeană îndeplineşte activ rolul de punct de legătură, iar pentru Eurosistem aceasta adoptă statutul de autoritate monetară unică, respectiv organismul coordonator şi forul unic comunitar de conducere, supraveghere şi reglementare, utilizându-şi forţa de execuţie a responsabilităţilor pe baza acordului comunal băncilor centrale pe care le reprezintă.

Banca Centrală Europeană îşi asumă toate competenţele îndeplinite de Institutul Monetar European, nefinalizate în a III-a etapa a realizării Uniunii Monetare Europene, cauzate de neparticiparea în totalitate a statelor membre la procesul adoptării monedei unice europene.

Intr-o Uniune Monetară, Banca Centrală Europeană devine un organism indispensabil fiind direct responsabilă, pe de o parte, de elaborarea politicii monetare unice, (de chestiuni referitoare la emisiunea de monedă, stabilirea ratei de schimb, precum şi a ratei dobânzii de referinţă) şi, pe de altă parte, de aplicarea directă a politicilor adoptate, fiind de asemenea răspunzătoare (conform principiului subsidiarităţii), cu politicile prudenţiale şi de supraveghere a întregului sistem financiar bancar comunitar. În acest sens Banca Centrală Europeană este necesară în elaborarea unui instrumentar monetar şi a unor proceduri privind conducerea unei politici monetare unice în Zona Euro şi analiza principalelor strategii monetare viabile şi eficiente în spaţiul european.