Obiectivele și Instrumentele Politicii Monetare a BNR în Contextul Crizei Financiare Mondiale

INTRODUCERE

Criza imobiliară din diverse ţări dezvoltate, fluctuaţiile preţului petrolului şi gazelor naturale, inflaţia, criza din domeniu agroalimentar, criza de pe pieţele financiare, reducerea ritmului dezvoltării economice în unele ţări sunt aspecte ale fenomenelor de reglare/autoreglare a unei economii globale, echilibrul pieţelor de resurse energetice, de materii prime, de capital, de forţă de muncă şi echilibrul ecologic global au fost afectate.

În acest context, FMI a revizuit în scădere estimarea privind creşterea economică la nivel mondial pentru 2009, de la 3,9% la 3%, declin cauzat de cel mai periculos şoc suferit de pieţele financiare mature în ultimele şapte decenii.

Potrivit FMI, creşterea economică globală din 2007 a încetinit rapid, evoluţie antrenată de şocul extraordinar cu care s-au confruntat pieţele financiare şi de preţurile ridicate la combustibili şi bunuri de consum.

Majoritatea companiilor au avut restrângeri ale operaţiunilor,reduceri de personal ca o măsură de adaptare la turbulenţele din piaţă.

Statele din Europa de Răsărit, ale căror economii au înregistrat ritmuri de creştere superioare celor din Europa Occidentală, nu au scăpat de efectele încetinirii economiei mondiale, iar cererea pentru exporturile venite din regiunea Europei de Răsărit a scăzut, totodată cele două mari puteri asupra exportului au iesit în evidentă,China şi Germania.

FMI a estimat creşterea PIB a României pentru 2008 la 8,6%, iar pentru viitor ca consecintă a crizei o diminuare constantă.

Totodată, FMI a modificat şi aşteptările privind inflaţia, la 6,3% pentru 2008,la 4,74% în 2009, şi se precizează la 3,5 în 2010 şi la 3,0 în 2011,deficitul de cont curent pentru 2009 a fost de 96,9. O alta consecintă a crizei este rata şomajului,care a urcat extrem de mult, la finalul anului 2009 a fost de 8,5,şi în continuă urcare,dar în septembrie 2009,o mare parte din şomeri,nu au mai primit şomaj,această rată scăzând şi apoi urcând din nou. Suma mărfurilor de import este cel putin dublu decât cea de export.

Scăderea creditării pe segmentul populaţiei în special a condus la reducerea cererii în domeniul construcţiei de locuinţe şi al autovehiculelor, iar apoi, în industriile orizontale (produse din metal, componente auto, materiale de construcţii, materiale plastice, lemn, mobilier etc.).

Reducerea consumului la nivel global a afectat producţia peste tot în lume, iar exportatorii au fost primii afectaţi.

Industria auto din România a fost afectată de efectele crizei economice, piaţa orientându-se în mai mare măsură către autoturisme din gama low cost, cum este cazul modelelor Dacia. În schimb, producţia de componente şi subansamble auto dezvoltată în ultimul timp în România pentru export către marii producatori auto mondiali a fost influenţată de reducerea producţiei acestora. Sectorul construcţiilor din România a avut ca efect înăsprirea condiţiilor şi creşterea costurilor de creditare care inhibă dezvoltarea cererii în segmentul rezidenţial.

În general, înăsprirea condiţiilor şi creşterea costurilor de creditare, lipsa relativă de lichidităţi afectează agenţii economici din diverse sectoare economice din România.

Totodată, în toată activitatea economică s-au manifestat şi se manifestă reţineri în extinderea afacerilor şi în investiţii, iar unele unităţi au redus ritmul producţiei pe fondul unor comenzi mai mici, mai ales pentru export.

Cap 1.

POLITICI ŞI INSTRUMENTE MONETARE ŞI ROLUL ACESTORA PE PIAŢA MONETARĂ DIN UE

1.1. INTEGRAREA MONETARĂ . DEFINIRE ŞI CONCEPT

Integrarea monetară este denumirea procesului de formare a unei zone monetare, a unui spaţiu în care monedele mai multor ţări sunt într-una din următoarele două situaţii :

a) legate între ele în mod irevocabil, sau fiecare monedă se leagă irevocabil de o monedă "ancoră" pe baza unui anumit raport

b) monedele naţionale sunt înlocuite cu o singură monedă, care va fi folosită în întreaga zonă

Atât într-un caz, cât si în celălalt, ne aflăm în faţa unui proces de unificare monetară.

O uniune monetară formată în acest mod trebuie să corespundă unei zone monetare optime, întelegându-se prin aceasta un spaţiu economic care poate urma aceeaşi politică monetară: ţările respective renunţă la politica monetară proprie, la folosirea instrumentelor de politică monetară, în special la instrumentul curs valutar, în favoarea unei politici monetare şi de curs comune.

Condiţiile integrării monetare conform teoriei Zonelor Monetare Optime :

• Convergenţa economiilor

Indicatorii macroeconomici care sunt luati în calcul la evaluarea gradului de convergenţă :

1. mărimea ratei inflaţiei la nivel anual

2. modificările cursurilor valutare

3. mărimea admisibilă a deficitului public guvernamental sau bugetar

4. datoria publică totală ( inclusiv internă , externă, guvernamentală, locală)

• Asigurare a celor „patru libertăţi „ : libertatea de mişcare a bunurilor, a capitalurilor, a serviciilor şi a persoanelor

• Exporturi diversificate

• Grad ridicat de deschidere a economiilor

• Renunţarea la banca centrală naţională de către ţările participante

Etapele premergătoare ale integrării monetare în cadrul Uniunii Europene

Uniunea Latină ( 1865) a fost prima încercare pe linia cooperării sistemelor monetare naţionale, semnată la 23 decembrie 1865 de Franţa , Belgia, Italia şi Elveţia .Scopul acestei uniuni era protejarea etalonului bimetalist (aur şi argint) .

Această uniune a contribuit la consolidarea pentru o scurtă perioadă de timp a poziţiilor bimetalismului .Din septembrie 1873 s-a trecut la etalonul monometalist aur.

Blocul aurului a fost creat în iulie 1933 la conferinţa monetară şi economică de la Londra cu participarea ţărilor Franţa, Belgia, Olanda, Italia, Elveţia, Polonia, care aveau la baza sistemelor lor monetare etalonul de aur .

Acordul monetar tripartit , încheiat între SUA, Anglia, Franţa la 25 septembrie 1936, prin care guvernele Statelor Unite şi Angliei apreciau reajustarea francului francez (supraevaluat la momentul respectiv) . În noiembrie 1936 au aderat la acord Belgia , Olanda şi Elveţia.