Bunurile Publice și Principiile Alocării Acestora

Bunurile publice si principiile alocarii acestora

Definirea sectorului public

Pentru a defini sectorul public, ne vom referi la un criteriu considerat pozitiv, ce este fondat pe natura procesului decizional. Astfel, consideram ca sectorul public sau statul este entitatea formata din toate institutiile la nivelul carora se adopta decizii colective sau publice, indiferent de regimul politic: democratie, monarhie. Acestea sunt reprezentate de : administratiile publice la nivel central si local si de catre institutiile publice.

În definirea sectorului public, se pune problema incadrarii societatilor cu capital de stat si a regiilor autonome, care sunt intreprinderi. Acestea apartin sectorului public, deoarece ele produc bunuri publice si primesc, dupa caz, resurse financiare publice sub forma de subventii, investitii sau altele.

Daca ne gândim la societatile cu capital de stat, acestea prezinta o forma de organizare si functionare specifica intreprinderilor private, însa, ele s-au format prin contributia statului. Chiar daca autoritatile publice exercita un control asupra lor, datorita participarii lor financiare, aceste societati, la prima vedere, pot fi asimilate intreprinderilor private, pentru ca produc si comercializeaza bunuri private, precum si pentru ca sunt administrate dupa principii comerciale, urmarind obtinerea de profit.

A doua categorie de intreprinderi si institutii de drept public, chiar privat, care produc bunuri sau sevicii, ce au caracter colectiv, si care sunt finantate prin subventii de la stat, prin participatii, împrumuturi, fac parte din sectorul public pentru ca statul le impune sa ia in considerare, ca regula generala, obiective de interes general de redistribuire, de dezvoltare regionala, etc.

Trebuie remarcat faptul ca aceasta diviziune traditionala a economiei în cele doua sectoare –privat si public- este limitata, întrucât nu include toate tipurile de entitati dintr-o societate.

În primul rând, în acest secol, s-a realizat dezvoltarea întregii game de organizatii private, care nu au scop lucrativ si care produc voluntar servicii ce raspund nevoilor colective ale societatii. Numarul si importanta acestor organizatii au facut ca ele sa formeze un sector ce este supus principiilor dreptului privat. Astfel, de exemplu, asociatiile consumatorilor sunt organisme care au un obiectiv social, respectiv acela de protectie si de informare a cumparatorilor de bunuri si a utilizatorilor de servicii, cu prioritate în favoarea membrilor afiliati. Aceasta activitate neguvernamentala poate fi asimilata cu un serviciu colectiv, pentru ca de acesta beneficiaza nu numai membrii asociatiei, ci intreaga populatie. Sindicatele, organizatiile caritabile, religioase, spitale, scoli, etc. constituie alte exemple de entitati ce apartin acestui sector specific.

În al doilea rând, statul apeleaza la reglementari pentru a constrânge sectoarele economice sa-si desfasoare activitatea in concordanta cu obiectivele politice stabilite de Guvern. Astfel, se realizeaza o întrepatrundere a celor doua sectoare- public si privat.

Interventiile statului asupra economiei trebuie sa-i permita acestuia îndeplinirea celor patru functii care ii sunt atribuite, respective:functia de alocare a resurselor; functia de redistribuire a veniturilor; functia de stabilizare macroeconomica; functia de reglementare a comportamentelor membrilor societatii.

Functiile statului :

1. Alocarea resurselor

Statul urmareste infaptuirea echilibrului între folosirea resurselor pentru cererea de bunuri publice, respectiv de bunuri private, în conditiile optimului social: maximizarea profitului producatorilor particulari, pe de o parte, si maximizarea bunastarii sociale, pe de alta parte. Deci, statul intervine pentru a corecta echilibrele partiale.

2. Redistribuirea veniturilor

Statul urmareste sa modifice repartitia naturala a veniturilor între indivizi, în vederea:

- Corectarii rezultatelor distribuirii veniturilor prin mecanismul pietei, determinata exclusiv de distribuirea factorilor de productie, in absenta sectorului public;

- Asigurarii redistribuirii veniturilor în conditiile interdependentei dintre functiile statului.

Cu alte cuvinte statul intrevine pentru a corecta dinamica pietei si a evita cumularea nejustificata a inegalitatilor.

3. Stabilizarea macroeconomica

Statul corecteaza dezechilibrul dintre cererea si oferta globala, în scopul ameliorarii fluctuatiilor economice, ale reducerii consecintelor nefavorabile (economice, sociale) ale subutilizarii si /sau suprautilizarii factorilor de productie, precum si pentru o crestere echilibrata. Deci, statul intervine pentru a corecta echilibrul general.

4. Reglementarea comportamentelor membrilor societatii

Statul actioneaza asupra comportamentelor membrilor societatii prin intermediul actelor normative ce asigura cadrul desfasurarii tuturor relatiilor din economie.

În vederea îndeplinirii functiilor prezentate, statul poate utiliza urmatoarele instrumente: legislatia, prin intermediul careia are loc reglementarea comportamentelor membrilor societatii; bugetul public, prin forta coercitiva a acestuia, privind formarea resurselor si efectuarea cheltuielilor publice.