Caracterizarea Generală a Impozitelor Indirecte

I. Noţiuni introductive

1. Caracterizarea generală a impozitelor indirecte

Alături de impozitele directe orice ţară apelează şi la cele indirecte care îmbracă forma impozitelor pe cheltuieli (pe consum).

Pentru a pune în evidenţă conţinutul şi necesitatea impozitării indirecte se impune compararea diferențelor ce există, atât din punct de vedere științific, cât și juridic-administrativ, între cele două mari categorii de impozite: directe și indirecte.

Din punct de vedere științific, o primă deosebire reiese din aceea că, dacă în cazul impozitelor directe obiectul acestora îl reprezintă existența venitului/averii, în cazul celor indirecte obiectul impunerii îl constituie cheltuirea/consumul venitului/averii.

O a doua diferență între cele două tipuri de impozitare rezidă în incidența și repercursiunea lor, adică a modului în care impozitele afectează pe cineva și ceva.

Impozitele directe au o incidență directă, adică plătitorul este aceeași persoană cu suportatorul și nu pot fi repercutate (de regulă) asupra altor persoane.

În cazul impozitelor indirecte, incidența (sarcina fiscală) este indirectă, acest lucru fiind prevăzut prin lege.

Din punct de vedere juridic-administrativ se distinge o altă diferență importantă între cele două categorii de impozite.

Astfel, în cazul impozitării directe a venitului sau averii există așa numitul rol nominativ (o poziție, un fișier în memoria calculatorului); orice plătitor are o poziție deschisă la fisc. Acest lucru nu se regăsește însa și la impozitele indirecte unde nu se cunoaște dinainte contribuabilul.

Printre avantajele impozitelor directe putem aminti echitatea fiscală și faptul că asigură statului venituri relativ stabile.

Impozitarea directă are marele dezavantaj al perceperii lente, la mari intervale de timp a impozitului. De asemenea, impozitarea directă este vizibilă și, mai ales, iritabilă pentru contribuabili și, nu independent de acestea, prezintă un randament destul de scăzut.

Impozitarea indirectă prezintă marele avantaj al randamentului, deoarece se impun nu un profit, un venit, o avere ci o circulație, o vânzare, o cumpărare, un consum. Un alt avantaj este rapiditatea perceperii impozitului și în același timp este și mai puțin costisitoare decât impozitarea directă.

Marele inconvenient al impunerii indirecte îl reprezintă inechitatea fiscală, pe de o parte, ca urmare a proporționalitatii cotei de impunere, iar, pe de altă parte, din cauza faptului că nu ține seama de situația personală a plătitorului.

Principalele categorii de impozite indirecte sunt:

- taxele de consumație;

- taxele vamale;

- monopolurile fiscale;

- taxele de înregistrare și de timbru.

2. Taxele de consumație

Cea mai răspândită formă de așezare a impozitelor indirecte o reprezintă taxele de consumație. Poartă denumirea de taxe dintr-o simplă obișnuință, în fond acestea sunt impozite în sensul că sunt obligatorii, nu presupun o contraprestație și sunt fără o destinație specială.

Taxele de consumație se așează în două moduri:

- fie ca taxă generală pe consum – taxa pe valoarea adaugată ;

- fie ca un impozit (taxă) special asezat numai pe vânzarea anumitor bunuri – accizele.

i. Taxa pe valoarea adaugata (TVA)

Forma sub care există în prezent taxa generală de consumație este taxa pe valoarea adăugată (TVA).

Taxa pe valoarea adăugată (impozitul unic încasat fracționat cum mai este denumit) se calculează asupra creșterii de valoare, adăugată de fiecare agent economic care participă la ciclul realizării unui produs sau la executarea unei lucrări care intră sub incidența acestui impozit.

Plătitori de TVA sunt toți agenții economici care vând produse, execută lucrări sau prestează servicii.

Obiectul impozabil este reprezentat de valoarea bunurilor, a lucrărilor și a serviciilor la prețurile de facturare.

Materia impozabilă este suma globală a vânzării.

Suportatorul este consumatorul final.

Pentru a determina sumele de plată către autoritatea publică orice agent economic înfiinteaza cel puțin patru conturi: TVA colectată, TVA deductibilă, TVA de plată, TVA de recuperat.