Controlul financiar - conexiuni teorie și practică

CAPITOLUL I

ABORDAREA TEORETICĂ A CONTROLULUI FINANCIAR

1.1. Delimitări privind conceptul de control financiar

Conform datelor istorice, activitatea umană a fost supusă controlului încă din cele mai vechi timpuri, sub diverse forme. Suspiciunea oamenilor, predispoziţia la rău, nevoia celor avuţi de a-şi proteja interesele au dat naştere controlului. Odată cu trecerea timpului, au fost luate în considerare şi alte obiective cum ar fi: eficacitatea, legalitatea, oportunitatea.

În literatura de specialitate, controlul este abordat în accepţiune francofonă şi anglo-saxonă: în accepţiunea francofonă, controlul reprezintă o verificare atentă a corectitdinii unui act, în timp accepţiunea anglo-saxonă asociază controlul cu o acţiune de supraveghere a cuiva sau a ceva, cu puterea de a conduce

Conform DEX-ului, controlul are în vedere analiza periodică sau permanentă a unei activităţi sau situaţii, cu scopul de a ţine sub supraveghere buna funcţionare a ei şi de a aduce eventuale îmbunătăţiri.

Refiefând un proces de comparare a situaţiei de fapt cu cea planificată şi aplicarea unor demersuri corective atunci când este cazul, astfel ca realizările să fie conforme cu obiectivele, controlul trebuie să îndeplinească 3 sarcini:

- Să furnizeze informaţii relevante în cunoaşterea realităţii analizate;

- Să propună măsuri de corectare a realităţii pentru îndeplinirea scopului dorit de cel care a dispus controlul;

- Să întreprindă diverse acţiuni care să ducă la descurajarea sau pedepsirea surselor provocatoare de abateri de la obiectivele prestabilite.

Controlul financiar presupune, în sinteză, verificarea prin comparare a prevederilor normative prevăzute în legi cu realitatea, legalitatea, eficacitatea şi oportunitatea operaţiunilor consemnate în acte, reliefând erorile, abaterile, lipsurile şi defiecienţele din cadrul activităţii.

Controlul financiar se exercită doar acolo unde se află relaţii, procese şi raporturi financiare, semnificând o concretizare paractică a funcţiei de control a finanţelor.

Obiectul controlului financiar îl constituie actele şi operaţiunile efectuate de instituţii publice, agenţi economici, participanţii la viaţa economico-financiară, sarcina de a verifica dacă aceste acţiuni îndeplinesc condiţiile de realitate, legalitate, operativitate şi eficienţă revenindu-le profesioniştilor din domeniu.

Controlul financiar este o parte integrantă a managementului şi a gestiunii financiare, şi semnifică totodată şi expresia unei necesităţi obiective, ca formă de cunoaştere, atribuindu-i-se o sferă mult mai largă şi cu semnificaţii multiple. Astfel, controlul efectuat în cadrul unei firme prezintă o triplă semnificaţie, fiind în acelaşi timp: un control pentru sine (control intern), un control pentru alţii (control extern) şi un control pentru stat (control public). Indiferent care ar fi scopul sau persoana pentru care se efectuează controlul, acesta evidenţiază permanent un proces de cunoaştere a trecutului, de apreciere a prezentului şi de descifrare a viitorului.

În cadrul procesului managerial, controlul are un loc bine definit, fiind ilustrat în figura 1.1.1.:

Figura 1.1.1. Locul controlului în cadrul procesului managerial

Sursa: Ionel Bostan-„Controlul financiar” după D.Popovici-„Control financiar”,Ed. Mirton, Timişoara,1996

Considerat o necesitate obiectivă şi subiectivă şi de asemenea, un mijloc de perfecţionare a activităţii executive, inclusiv al procesului de conducere a acesteia, controlul financiar prezintă următoarele direcţii esenţiale :

- Organizarea mai bună a muncii;

- Descoperirea operaţiilor nereale, neeconomice şi nelegale;

- Preîntâmpinarea apariţiei pagubelor;

- Evaluarea eficienţei rezultatelor obţinute;

- Remedierea abaterilor constatate;

- Perfecţionarea activităţii viitoare ş.a.