Controlul Financiar Ulterior de Gestiune

CAPITOLUL I Controlul financiar ulterior ( de gestiune )

Controlul financiar ulterior este instrumentul specific de urmărire a întregului process de utilizare a mijloacelor materiale şi băneşti, în toate fazele de producţie şi circulaţie, exercitate de către organele financiare specializate. Controlul financiar ulterior reprezintă un miljoc important pentru identificarea deficienţilor şi de stabilire a măsurilor pentru întărirea disciplinei financiare, de îmbunătăţire a muncii de prevenire, descoperire şi recuperare a pagubelor, precum şi tragere la răspundere a celor vinovaţi de încălcarea legalităţii . Raportat la momentul efectuării sale, acest tip de control financiar este postoperativ, ulterior derulării operaţiunilor care fac obiectul verificării.

Caracterul complex al controlului financiar ulterior impune necesitatea programării şi organizării lui. A programa activitatea de control înseamnă a decide în vederea îndrumării controlului într-o anumită direcţie pentru: a se stabili prin documente anumite obiective şi termene de realizare , a preciza sarcinile concrete ce revin organelor de control, a controla modul cum sunt duse la îndeplinire sarcinile trasate şi nu în ultimul rând a stabili măsurile necesare realizării lor.

În legătură cu controlul financiar de gestiune, este important să subliniem următoarele :

-Controlul financiar de gestiune se efectuează cel puţin o dată pe an. În cazul unităţilor cu volum mic de materiale aflate în gestiune organele în vigoare pot aproba că acestea să fie controlate la o perioadă mai mare de un an, dar nu mai târziu de doi ani.

-De obicei controlul se efectuează în totalitate sau prin sondaj , în raport cu volumul precum şi de frecvenţă abaterilor depistate anterior, cuprinzând un număr semnificativ de documente şi repere care să permită tragerea unor concluzii .

Controlul financiar de gestiune se organizează de către :

-Ministerele şi celelalte organe centrale pentru controlul financiar de gestiune al unităţilor economice şi bugetare subordonate, al gestiunilor proprii, precum şi al organizaţiilor obşteşti pe care le subvenţionează sau le îndruma;

-Regiile şi societăţile comerciale pentru verificarea patrimoniului lor si a subunităţilor din structura lor organizatorică;

-Prefecturile şi primăriile municipale şi orăşeneşti şic ea a Municipiului Bucureşti ;

-În sistemul bancar.

Un alt lucru important de precizat este documentul oficial de planificare a controlului gestionar. Acesta este reprezentat de programul de lucru semestrial, elaborat în urma utilizării unor metodologii adecvate, esenţa acestuia constând în calculul analitic al fondului de timp.

Metode şi tehnici specifice de exercitare a controlului financiar ulterior

Controlul este o activitate preponderent practică şi identifica căile de atingere a obiectivelor propuse. În practica controlului financiar de gestiune, s-au conturat metode specifice de tehnică a controlului . În această categorie se include controlul documentar, inventarierea de control, mijloacele proprii de consemnare sau confirmare.

Controlul documentar

Controlul documentar este procedeul de stabilire a realităţii, legalităţii şi eficienţei operaţiunilor economice şi financiare prin examinarea documentelor primare şi centralizatoare, a înregistrărilor în evidenţă tehnic-operativa şi în cea contabilă.

Inventarierea de control

Inventarierea de control este modalitatea principală de control faptic, având ca obiectiv constatarea existenţei calitative şi cantitative a elementelor de active dintr-o gestiune, precum şi a modului de îndeplinire a activităţii de către gestionari. Inventarierea se realizează în două moduri şi anume: Organizarea şi efectuarea inventarierii prin sondaj a patrimoniului şi organizarea şi efectuarea inventarierii totale a patrimoniului.

Mijloace proprii de consemnare sau confirmare

Organul de control poate cere informaţii oricărei persoane fizice sau juridice care au legătură cu problemele verificate. Cele mai folosite în activitatea de control sunt notele scrise şi consemnarea unor detalii în actele finale de control. Notele scrise îmbraca două forme concrete: note de constatare şi note explicative.

CAPITOLUL II Obiectivele controlului financiar ulterior de gestiune

Conţinutul controlului financiar de gestiune aşa cum este el conceput prin Normele Ministerului Finanţelor Publice pentru sectorul de stat, este dat de obiectivele sale, care vizează, în principal, respectarea normelor legale cu privire la :

-Existenta, integritatea, păstrarea şi paza bunurilor şi valorilor de orice fel şi deţinute cu orice titlu de către unitatea patrimonială controlată;

-Utilizarea valorilor materiale în activitatea unităţii, inclusiv operaţiunile de casare şi declasare a bunurilor;

-Efectuarea încasărilor şi plăţilor de orice natură, în numerar sau prin cont, în lei sau în devize, inclusiv a salariaţilor şi a reţinerilor din acestea;

-Întocmirea şi circulaţia documentelor primare, evidentelor tehnic-operative şi a registrelor contabile.

Prin actele de dispoziţie de ordine interioară şi regiile autonome vor detalia aceste obiective în funcţie de specificul activităţii şi structura lor organizatorică, putându-le chiar completa cu obiective noi cum ar fi: efectuarea inventarierilor periodice şi corecta înregistrare a rezultatelor inventarierii; respectarea statutului juridic al documentelor cu regim special; încadrarea gestionarilor şi constituirea garanţiilor materiale; aplicarea măsurilor preventive în administrarea patrimoniului; realizarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor băneşti, financiare şi fiscale; îndeplinirea măsurilor dispuse cu ocazia controalelor anterioare.

Sarcinile şi competenţa controlului financiar de gestiune se referă, în primul rând, la controlul gestionar asupra gospodăririi mijloacelor materiale şi băneşti, verificând respectarea normelor legale cu privire la un număr de obiective obligatorii.