Datoria publică a României în perioada 2009-2013

Problema datoriei publice nu reprezintă un fenomen de dată recentă, istoria evoluției datoriei este lungă și punctată de etape care s-au dovedit a fi veritabile catartrofe pentru țările debitoare. Aceste tragedii nu au fost cauzate numai de sărăcia și slaba gestionare a fondurilor de către țările debitoare, ci la procedura lor au concurat, uneori, chiar împrumutătorii acestor fonduri.

În prezent, problemele generate de gestionarea datoriei publice au devenit o prioritate atât pentru țările dezvoltate, cât și pentru țările cu economie în dezvoltare sau în tranziție. Prioritățile sunt cu predilecție orientate către gestionarea datoriei publice externe, căci cele mai dureroase amintiri sunt legate de această componentă a datoriei publice, și mai puțin către gestionarea datoriei interne.

Aspectele tehnice și instituționale ale gestionării datoriei publice ridică o serie de întrebări la care se caută un continuu răspuns.Ce este datoria publică? În ce scop este contractată? Cât de mult se poate îndatora o țară? Cine acordă aceste împrumuturi? Care este nivelul optim al datoriei publice interne și externe? Care este structura optimă a datoriei publice interne și externe? Acestea fiind doar câteva din problemele pe care datoria publică le ridică și care pot fi abordate.

De ce am ales această temă? Toate problemele grave ale omenirii, atât la nivel individual, cât și la nivel global, sun legate de insuficiența resurselor financiare.O întrebare profundă și puțin filosofică se naște din această problemă, Cât de vinovați suntem că ne-am născut într-o țară dezvoltată sau într-o țară săracă a lumii a treia? Este o întrebare la care orice răspuns ar fi nesatisfăcător pentru una dintre părți.Devenim însă răspunzători, indiferent de nivelul de dezloltare, de gestionare și orientarea resurselor financiare de care dispunem și mai ales a celor pe care le împrumutăm.

Schimbările intervenite în mediul economic din țara noastră și exigențele pe plan internațional impun găsirea unei soluții în gestionarea datoriei publice.Guvernul țării noastre prin instituțiile internaționale abilitate vor trebui să stabilească în cel mai scurt timp posibil o strategie de îndatorare pe termen mediu și lung, să evaluze și să gestioneze riscurile potențiale pe crare le generează datoria publică, aspecte ce pot fi regăsite în lucrarea pe care am relizat-o.

Capitolul 1: ABORDĂRI TEORETICE PRIVIND DATORIE PUBLICĂ

1.1.Prezentarea grnerală a noțiunii de datorie publică

Nevoile financiare ale statului se dovedesc a avea un caracter permanent. Acestea sunt acoperite pe seama veniturilor încasate de către stat în baza dreptului conferit de Constituție, de a percepe impozite, taxe, și alte conribuții.„Impozitele se percep in funcție de capacitatea contributivă a populației, iar taxele sunt prelevate in funcție de principiul echivalenței.” Veniturile statului și posibitățile de a le procura nu sunt aproape niciodată suficient de mari pentru a acoperii toate cheltuielile acestuia din perioada considerată (de regulăun an).Această insuficiență a resurselor antrenează apariția unor deficite bugetare.Acoperirea deficitelor se realizează prin recurgerea la împrumuturi pe plan intern sau extern.Cumulul sumelor împrumutate și rămase de restituit duce la ceea ce numim datorie publică