Dinamica și analiza cheltuielilor publice în Italia 2000-2004

1. Introducere. Analiza contextului macroeconomic

Pentru a-şi îndeplini rolul Guvernul, printre altele, trebuie să:

- colecteze resursele economiei într-un mod adecvat şi suficient;

- aloce şi să utilizeze aceste resurse în mod responsabil, eficient şi eficace.

Bugetul naţional este instrumental principal prin intermediul căruia sunt planificate şi realizate aceste tranzacţii.

Administrarea cheltuielilor publice se referă numai la alocarea şi utilizarea resurselor în mod responsabil, eficient şi eficace.

Cheltuielile publice reprezintă fluxurile financiare de repartizare a resurselor în formă băneasca ale statului, în vederea înfăptuirii, realizării obiectivelor politicii bugetare (finanţarea obiectivelor privind funcţionarea instituţiilor publice şi dezvoltarea bazei materiale a acestora, precum şi investiţii sau alte cheltuieli în domeniul privat).

Structura şi nivelul cheltuielilor publice sunt stabilite în funcţie de nevoile publice care, pe anumite criterii, urmează conform priorităţilor acestora şi ierarhizării lor, să fie realizat în perioada considerată (anul financiar, respectiv anul bugetar). Aceste dimensiuni nu depind în mod strict de nivelul resurselor.

Cheltuielile publice sunt definite în funcţie de conţinutul economic al acestora. Astfel, unele au caracter neproductiv reprezentând un consum final (acestea fiind majoritatea). O altă parte au caracter productiv, fiind numite cheltuieli de capital (destinaţia lor este cea a investiţiilor). Cheltuielile publice reprezintă forma plăţilor pentru personal, plăti pentru procurarea de bunuri materiale şi servicii, privind transferuri, dobânzi, subvenţii, constituirea de rezerve, investiţii (construcţii, dotarea cu echipamente, mijloace de transport).

Cheltuielile publice reflecta cererea de resurse, iar volumul veniturilor posibile de realizat reflecta oferta de resurse. Introducerea cheltuielilor publice în buget presupune următoarele etape:

- Identificarea nevoilor;

- Stabilirea importanţei lor şi ierarhizarea acestora;

- Urgenţă rezolvării acestor cheltuieli;

- Eficienta (eficacitatea) cheltuielilor;

- Eforturi şi efecte ale acestora.

Delimitarea cheltuielilor publice se bazează pe câteva principii, cum ar fi:

- Efectuarea cheltuielilor bugetare este condiţionată de prevederea expresă şi aprobarea nivelului acestora în conformitate cu legea finanţelor publice şi cu legea anuală a bugetului de stat;

- Nerambursarea sumelor alocate şi cheltuite conform destinaţiilor pentru care sau aprobat sumele acestea;

- Utilizarea resurselor alocate determinată de îndeplinirea condiţiilor legale şi nu numai de constituirea (existenţa) resurselor băneşti;

- Finanţarea se efectuează în funcţie de gradul de subordonare a instituţiilor sau activităţilor cu caracter bugetar: din bugetul administraţiei centrale, din bugetul asigurărilor sociale, din bugetele locale;

- Exercitarea controlului financiar cu caracter preventiv referitor la alocarea şi utilizarea resurselor financiare publice.

Un sistem de clasificare a cheltuielilor furnizează un cadru normativ atât pentru luarea deciziilor, cât şi pentru responsabilizare. Clasificarea cheltuielilor este importantă pentru formularea politicilor şi identificarea alocării resurselor între sectoare, pentru stabilirea unor linii clare de responsabilitate, pentru conformarea cu autorităţile legislative şi pentru administrarea zilnică a bugetului.