Eficiența Cheltuielilor Publice pentru Învățământ

Introducere

Cheltuielile publice exprimă relaţii economico-sociale în formă bănească manifestate între stat pe de o parte şi persoane fizice şi juridice, pe de altă parte, cu ocazia repartizării şi utilizării resurselor financiare ale statului în scopul îndeplinirii funcţiilor acestuia.

Cheltuielile publice se regăsesc în plăţi efectuate de stat pentru îndeplinirea diferitelor obiective ale politicii statului, şi anume: servicii publice generale, acţiuni social-culturale, armată, ordine publică, acţiuni economice etc.

Clasificarea cheltuielilor publice:

1. Cheltuieli publice pentru acţiuni social – culturale

• Cheltuieli publice pentru învăţământ

• Cheltuieli publice pentru cultură, culte şi acţiuni cu activitatea sportivă şi de tineret

• Cheltuieli publice pentru sănătate

• Cheltuieli publice pentru securitatea naţională

2. Asigurări sociale

3. Asigurările sociale pentru sănătate

4. Cheltuielile publice pentru obiective şi acţiuni economice, pentru protecţia mediului şi pentru cercetare-dezvoltare

5. Cheltuieli pentru servicii publice generale, ordine publică, siguranţă naţională şi apărare

Cheltuielile publice pot fi grupate după mai multe criterii si anume:

a. administrative folosesc drept criterii instituţiile prin intermediul cărora se realizează cheltuielile publice

b. economice

1. cheltuieli curente (de funcţionare)

- cheltuieli ale serviciilor publice sau administrative

- cheltuieli de transfer (de redistribuire)

2. cheltuieli de capital (cu caracter de investiţii)

c. funcţionale care folosesc drept criteriu domeniile, ramurile, sectoarele de activitate, spre care sunt dirijate resursele financiare publice

• în domeniul social (învăţământ, sănătate, ocrotiri sociale, cultură, artă, tineret)

• susţinerea unor programe prioritare de cercetare

• în domeniul economic (investiţii)

• asigurarea cerinţelor de apărare a ţării, ordinii publice şi siguranţa naţională

• finanţarea administraţiei publice centrale şi locale şi a cheltuielilor prevăzute de lege

• dobânzile aferente datoriei publice şi cheltuielile determinate de emisiunea şi plasarea valorilor mobiliare necesare finanţării acestei datorii

d. financiare

• în funcţie de momentul în care se efectuează şi de modul în care afectează resursele financiare publice, cheltuielile publice se grupează în:

- cheltuieli definitive

- cheltuieli temporare

- cheltuieli virtuale sau posibile

• după forma de manifestare, cheltuielile publice pot fi:

- cheltuieli cu sau fără contraprestaţie

- cheltuieli definitive şi provizorii

- cheltuieli speciale şi globale

e. după rolul cheltuielilor publice în procesul reproducţiei sociale:

• cheltuieli reale (negative)

• cheltuieli economice (pozitive)

f. în funcţie de criteriile folosite de O.N.U.: clasificaţia funcţională O.N.U.; clasificaţia economică.

Factori care influenţeaza nivelul cheltuielilor publice:

- Factori demografici determinaţi de creşterea numerică a populaţiei, modificarea structurii acesteia pe vârste şi categorii profesionale. Evoluţia acesteia are ca efecte economice, majorarea cheltuielilor publice pentru învăţământ, sănătate, ordine publică, cultură etc. şi implicit creşterea cheltuielilor legate de sporirea numărului de locuri de muncă în sectorul public.

- Factori economici care caracterizează dezvoltarea economiei, modernizarea acesteia sau nondezvoltarea, stagnarea acesteia.

- Factori sociali acţionează în funcţie de intensitatea măsurilor de protecţie socială pe care le promovează factorii de decizie legislativi şi executori.

- Urbanizarea conduce la creşterea cheltuielilor publice, atât prin creşterea fiscalităţii pentru asigurarea veniturilor, cât şi prin crearea şi dezvoltarea centrelor urbane, precum şi prin finanţarea unor utilităţi publice specifice mediului urban.

- Factori militari generează creşterea cheltuielilor publice în relaţie cu politica statului în context internaţional privitoare la angajarea unor conflicte armate sau numai la dimensiunile structurilor armatei.

- Factori de ordin istoric care se reflectă prin transmiterea de la o perioadă la alta a nevoilor sporite de cheltuieli sau de suportare a poverii celor făcute în anii anteriori.

- Factori politici care se referă la creşterea considerabilă a complexităţii statului contemporan, la concepţia politică asupra funcţiilor statului.

O componentă importantă a politicii sociale a statelor reprezintă satisfacerea nevoilor cu caracter social în scopul îmbunătăţirii condiţiilor de viaţă ale populaţiei.

Cheltuielile publice pentru acţiuni social-culturale se referă la:

• Învăţământ;

• Cultură, religie, acţiuni sportive şi de tineret;

• Sănătate;

• Securitate socială (asistenţă socială, alocaţii, ajutoare şi indemnizaţii, pensii)