Eficiența Informațională

1. Eficienţa informaţională şi formele ei.

O piaţă este eficientă informaţional dacă cursul bursier reflectă în totalitate, în permanenţă şi nedeplasat toate informaţiile disponibile. Informaţiile disponibile de la un moment t = informaşie trecută, informaţiile din prezent, toate informaţia prezentă previzionată ale actorilor de pe piaţă privind evoluţia cursului bursier.

Pe o piaţă eficientă informaţionalcursul va fi în permanenţă în echilibru şi doar sosirea de noi informaţii va conduce cursul spre un nou nivel de echilibru. În rest cursul va evolua în jurul valorii de echilibru.

Consecinţe ale pieţei eficiente informaţional:

• Cursul bursier variază semnificativ doar când apar informaţii noi au pentru actorii de pe piaţă un caracter imprevizibil atît ca moment de sosire cât şi ca natură;

• Cursul va avea o mişcare aleatoare ca răspuns la sosirea pe piaţă a informaţiilor noi;

• Cursul bursier pe o piaţă eficientă informaţional nu se poate previziona, cea mai bună previziune viitoare este cursul prezent;

• Cursul e în permanenţă în echilibru, deci nu se pot declanşa operaţiuni de arbitraj.

Pe o piaţă financiară se pot realiza următoarele operaţii:

• Speculaţia se efectuează prin asumarea unui risc de către investitor;

• Arbitraj se referă la acele operaţiuni simultane de cumpărare vânzare care se declanşează pe aceeaşi piaţă sau două pieţe paralele când se constată că există dezechilibre în urma cărora se pot obţine câştiguri fără nici un risc;

• Hedging este operaţiunea inversă celei iniţiale prin care se doreşte acoperirea unor pierderi potenţiale viitoare.

Pe o piaţă eficientă informaţional se poate realiza doar operaţiunii de speculaţie şi hedging. Nu este corect a spune că o piaţă este eficientă sau ineficientă informaţional ci ne interesează evaluarea gradului de eficienţă a unei pieţe, această evaluare ne oferă informaţăă cu privire la tipul de gestiune care este dorit de a fi urmat.

Există trei forme de eficienţă: forma slabă, forma semiputernică şi forma puternică. Forma slabă este formată din statistici de piaţă generate exclusiv de mecanismul de tranzacţionare. Analiştii încearcă să anticipeze evoluţia cursului bursier, practică analiza tehnică. Această formă se evaluează cu ajutorul testelor de previzibilitate: testul de mers aleator(R.W) şi testele analizei tehnice.

Forma semi-puternică este formată din informaţii publice (informaţii pe care o societate este obligată să le facă publice) ca de exemplu anunţul dividentelor, anunţul unei achiziţii, anunţuri de fuziuni, informaţii pe termen mediu şi lung ale unei societăţi. Aceste informaţii sunt analizate de cei ce fac analiza fundamentală. Cu cât perioada de timp după sosirea informaţiei este mai scurtă piaţa va fi mai eficientă informaţional.

Forma puternică conţine toate informaţiile de înainte şi informaţii privilegiate. Pentru această formă se efectuează teste asupra iniţiaţilor: asupra conducerii societăţii, recomandări ale analiştilor bursieri şi teste privind performanţa fondurilor de investiţii.

Testele de previzibilitate sunt : testele de R.W. şi testele analizei tehnice. Spunem că o strategie e profitabilă dcă rentabilitatea generată de ea după deducere cheltuielilor este superioară unei strategi pasive de tip buy and hold.

Testele de R.W. sunt teste clasice şi se pretează pieţelor dezvoltate aceste sunt : teste parametrice, teste de rădăcină unitară, coeficienţii de autocorelaţie, teste de portemanteau, testul raportului varianţelor, testul R.V, testele de semn.

Ipoteza R.W o putem forma pe cursuri: Ct=C t-1+ε t , unde εt este zgomot alb.

Cov (f(εt),g(εt+k))=0

R.W.1 f,g orice tip de funcţii, independenţă totală şi identic distribuite;

R.W.2 f,g independente, dar nu neaparat identic distribuite, această ipoteză este netestabilă (necorelare liniară + neliniară)

R.W.3 f,g sunt funcţii liniare se testează cu testele clasice AC, Box Pierce, Raportul varianţelor.

Testele clasice se pretează în special în cazul pieţelor dezvoltate, unde informaţia tinde să de încorporeze în cursuri liniar.

pt =ln C t

∆ pt =pt-p t-1 R.V.(raportul varianţelor) H0: R.W. → R.V.

R.W.1 este un test considerat de către unii teoreticieni ca fiind un test implauzibil, aceste teste furnizează multe informaţii despre comportamentul de R.W. Versiunea logaritmică a R.W. 1 este cea în care pt urmează un mers aleator fără abateri.

pt= pt-1 + et şi It = 1 dacă r = pt – pt-1 >0

It = 0 dacă r = pt – pt-1<0

Un alt test R.W.1 este cel propus de Cowles şi Jones şi se referă la comparaţia frecvenţei, secvenţei şi întoarcerii în retururile trecute de stocuri. Testul RUNS este deasemena un test R.W.1 în care numărul de întoarceri pozitive sau negative este comparat cu distribuţia din ipoteza R.W.

R.W.3 este cel mai direct şi intuitiv din cele trei, se poate testa prin testarea ipotezei nule.

Coeficientul de autocoreare

Corr[x,y] ≡ cov[x,y] / radical(var x) * radical(var y).

Pe o piaţă eficienă informaţional cursul are un mers aleator datorită faptului că pe piaţă nu sosec informaţii care să producă dezechilibre puternice, astfel cursul continuă să fluctueze în jurul aceleiaşi valori.