Forme ale Evaziunii Fiscale Internaționale și Implicații ale Acesteia

1. Fenomenul de evaziune fiscală internaţională

1.1. Conceptul de evaziune fiscală

Evaziunea fiscală internaţională stimulată de existenţa unor mici entităţi juridice cu statut special sau de tip statal, numite în literatura secolului XX paradisuri fiscale, nu este un fenomen caracteristic lumii contemporane.

A considera paradisul fiscal ca un mijloc de producere a fraudelor fiscale este putin cam exagerat. Această afirmaţie se bazează pe faptul că frauda fiscală esta sancţionată pecuniar şi penal, în timp ce contribuabilii care utilizează avantajele oferite de aceste entităţi teritoriale nu sunt sancţionaţi.Prin urmare este mai corect a susţine că paradisul fiscal constituie un mijloc, un instrument prin care se realizează evaziunea fiscală internaţională, de către contribuabilii care caută un tratament fiscal mai avantajos.Astfel, din punct de vedere spaţial se poate identifica evaziunea fiscală la nivel naţional sub forma sub forma evaziunii fiscale legale şi fraudei fiscale şi evaziunea fiscală internaţională stimulată de proliferarea paradisurilor fiscale.

Evaziunea fiscală este reprezentată ca fiind sustragerea prin orice mijloace de la impunerea sau de la plata impizitelor, taxelor, contribuţiilor şi altor sume datorate bugetului de stat, bugetelor locale, bugetului asigurărilor sociale de stat şi fondurilor speciale extrabugatare de către persoanele fizice şi juridice române sau străine.

Pe măsura adâncirii cooperării economice internaţionale şi a dezvoltării pe multiple planuri a relaţiilor dintre state cu sisteme fiscale diferite şi cu un nivel de fiscalitate diferit, evaziunea fiscală nu se manifestă doar ca un fenomen intern, naţional, ci a devenit unul internaţional.

În ţarile cu o experienţă bogată în fiscalitate adaptată cerinţelor economiei de piaţă, evaziunea fiscală poate fi întâlnită şi sub următoarele forme:

- fraudă pe termen lung, care apare atunci când un agent economic ce şi-a creat în timp o bună reputaţie prin comportament şi rezultate, încetează brusc plăţile, declarându-se în stare de faliment, dupa ce în prealabil a avut grijă să-şi transfere profitul în altă ţară;

- fraudă pe termen scurt, care apare atunci cînd o nouă întreprindere înfiinţată înaintează organelor fiscale o cerere justificată de rambursare a T.V.A., însă după rambursare întreprinderea ăn cauză îşi încetează activitatea, iar plătitorul dispare;

- sindromul ’’Phoenix’’, când o firmă ce avea obligaţii de plată a T.V.A. se declară în stare de faliment sau se lichidează, dar apare o altă firmă cu acelaşi director.În acest caz, organelor fiscale le revine sarcina de a încerca să încaseze impozitul de la unitatea falimentară sau lichidată;

- sindromul companiilor ’’multiple’’, apare în cazul în care sunt înregistrate mai multe firme, printre care şi una fantomă; Acesata din urmă solicită rambursarea taxei pe valoarea adăugată fără să fi participat la plata celei colectate, după care dispare.

Persoanele fizice şi juridice care realizează venituri din surse externe, în lipsa unor convenţii fiscale sau a unor prevederi în legislaţia naţională care să le protejeze sunt supuse adesea unei impuneri repetate: odată în statul de provenienţă a acelor venituri şi a doua oară în statul lor de rezidenţă.Tentaţia de evaziune fiscala nu dispare nici în condiţiile încheierii unei convenţii pentru evitarea dublei impuneri. Dar capătă forme şi sensuri noi.Astfel, o întreprindere care are sediul într-un stat şi filialele în alte state cu niveluri diferite ale fiscalităţii, va încerca să transfere o parte cât mai mare din beneficiile aferente din statele cu o fiscalitate mai ridicată, în statul cu o fiscalitate redusă.Această acţiune înfăptuită între două sau mai multe întreprinderi asociate înregistrate în state diferite, reprezintă scenariul clasic al unei evaziuni fiscale internaţionale, ce are ca rezultat prejudicierea statului ale cărui venituri fiscale au fost artificial amputate.Evaziunea fiscală la scară internaţională este favorizată şi de existenţa unor state şi teritorii cu regimuri fiscale foarte blânde şi cu reglementări juridice care protejează secretele financiar-bancare de autoritaţile publice a altor state.