Fundamentarea bugetului de venituri și cheltuieli la instituțiile publice

1. Consideraţii cu caracter general

Aşa cum rezultă şi din evaluările experţilor europeni asupra progreselor ţării noastre în îndeplinirea criteriilor pentru integrarea în Uniunea Europeană, creşterea capacităţii administrative de aplicare a legislaţiei europene în domeniul elaborării bugetelor este obiectiv şi angajament al întregii administraţii publice din România.

Bugetul este nu numai un document financiar ci reprezintă un important instrument managerial, care, în expresie financiară, asigură dimensionarea obiectivelor, cheltuielilor, acţiunilor ce pot fi finanţate din veniturile preconizate a se realiza, dar şi evaluarea rezultatelor şi eficienţei economice a acestora.

Astfel strategia fundamentală, planificarea, realizarea şi controlul acţiunilor administraţiei publice locale se regăsesc în bugetul unităţii administrativ-teritoriale, care reprezintă bugetul local în cazul comunelor, oraşelor şi municipiilor şi bugetul judeţean în cazul judeţelor.

În practică, managementul prin bugete se concretizează în:

- fundamentarea, elaborarea şi aprobarea bugetului;

- executarea şi monitorizarea bugetului;

- controlul bugetului

Creşterea autonomiei financiare, în contextul reformei administraţiei publice locale din ultimii ani, a determinat elaborarea şi apariţia de noi reglementări legislative privind finanţele publice locale, într-o manieră mai clară şi transparentă a descentralizării financiare.

Legea finantelor publice locale nr.273 din 29 iunie 2006 stabileşte principiile, cadrul general şi procedurile privind formarea, administrarea, angajarea şi utilizarea fondurilor publice locale, dar şi responsabilităţile, competenţele şi răspunderile autorităţilor administraţiei publice locale şi ale instituţiilor publice implicate în domeniul finanţelor publice locale.

2. Metode de fundamentare ale bugetului local

Elaborarea bugetului nu reprezintă numai întocmirea unui document financiar, ci este etapa în care se determină legătura dintre mobilizarea fondurilor şi atingerea scopurilor şi obiectivelor propuse impunând realizarea, de către autorităţile administraţiei publice locale, a unor ample şi complexe analize asupra ceea ce a fost şi a ceea ce urmează să se întâmple.

În această etapă sunt evaluate serviciile publice oferite comunităţii, se analizează şi se previzionează posibilele schimbări, atât în domeniul resurselor financiare cât şi al serviciilor ce trebuiesc oferite, se stabilesc priorităţile şi se planifică veniturile posibile a se încasa şi cheltuielile ce pot fi finanţate în exerciţiul bugetar respectiv.

La elaborarea proiectelor de buget, ordonatorii de credite trebuie să aibă în vedere:

-Prognozele principalilor indicatori macroeconomici şi sociali, elaborate de organele abilitate şi care privesc anul pentru care se întocmeşte bugetul, dar şi previziunile pe următorii 3 ani;

-Politicile bugetare şi fiscale atât la nivel central cât şi la nivel local;

-Prevederile angajamentelor multianuale, ale memorandumurilor de finanţare, ale acordurilor de împrumut sau garantare, încheiate, precum şi a celorlalte acorduri sau angajamente semnate şi aprobate;

-Prioritizarea cheltuielilor dată de necesitatea, oportunitatea, eficienţa şi eficacitatea finanţării serviciilor, acţiunilor, activităţilor sau programelor propuse.

-Propunerile de cheltuieli detaliate ale ordonatorilor de credite care la rândul lor trebuie să ţină cont de elemente enumerate anterior.

Pentru fundamentarea bugetului local se recomandă să se parcurgă următoarele etape:

-adoptarea la nivel local a unei politici bugetare;

-stabilirea unui calendar pentru elaborarea bugetului;

-implicarea tuturor compartimentelor autorităţii administrativ teritoriale sau instituţiilor şi serviciilor publice locale în elaborarea bugetului şi instruirea persoanelor implicate în acest proces;

-fundamentarea şi planificarea resurselor financiare;

- fundamentarea şi planificarea cheltuielilor;

La art.20 se prevede că în elaborarea bugetului trebuie să se aibă in vedere şi politica fiscală şi bugetară locală, fără a se mentiona însa daca se impune adoptarea acesteia.

Totuşi, având în vedere creşterea competenţelor şi responsabilităţilor organelor deliberative şi a celor executive ale administraţiei publice locale, se impune adoptarea unei strategii financiare, bugetare care să creeze şi să menţină o viziune de ansamblu asupra întregii activităţi care de fapt se reflectă în activitatea financiară.

O astfel de strategie prin care autorităţile administraţiei publice locale îşi definesc managementul financiar poate fi elaborată de către ordonatorul principal de credite si aprobată de consiliul local sau judeţean, dupa caz, sub forma unei politici bugetare.

Se recomandă ca declaraţia de politică bugetară să fie prezentată sub formă scrisă, să acopere toate domeniile managementului financiar, să fie clară, coerentă şi uşor de înţeles.

La elaborarea politicii financiare trebuie avută în vedere legislaţia, nivelul de dezvoltare locală, suportabilitatea fiscală de către contribuabili, politica de dezvoltare regională şi naţională şi pot participa:

- consilierii locali sau judeţeni;

- cetăţenii, mediul de afaceri, societatea civilă;

- mass-media;

- departamentele de specialitate ale autorităţilor administraţiei publice locale;

Declaraţia de politică bugetară trebuie să facă referire la următoarele domenii:

- politica de impozitare şi de venituri,

- bugetul operaţional (de funcţionare)

- rezerve financiare,

- programul de investiţii,

- gestionarea lichidităţilor,

- administrarea domeniului public şi privat al unităţii administrativ teritoriale,

- angajarea de împrumuturi,

- contabilitate,

- expertiză,

- raporturi financiare,

- achiziţii, etc.

3. Veniturile bugetului local şi fundamentarea acestora

Principiul autonomiei locale prevede ca unităţile administrativ teritoriale au dreptul la resurse proprii pe care autorităţile administraţiei publice locale le gestionează, potrivit atribuţiilor ce le revin în condiţiile legii. Aceste resurse financiare trebuie să fie proporţionale cu competenţele şi cu responsabilităţile ce revin autorităţilor administraţiei publice locale.

Pornind de la acest principiu sunt prevăzute categoriile de venituri ale bugetelor locale:

-Venituri proprii – provenite din: impozite, taxe, contribuţii, vărsăminte, alte venituri locale stabilite prin lege;

-Cota defalcată din impozitul pe venit ce revine unităţilor administrativ-teritoriale în conformitate cu prevederile legale.

Potrivit clasificaţiei bugetare veniturile proprii se clasifică astfel:

- Venituri curente fiscale din care:

-impozite directe (ex.: impozitul pe clădiri, pe teren, taxe asupra mijloacelor de transport datorate de persoane fizice sau juridice, etc);

-impozite indirecte (ex.: taxe şi tarife pentru eliberarea licenţelor şi autorizaţiei de funcţionare, taxe de timbru judiciare şi pentru activitatea notarială, taxe extrajudiciare, etc.).