Impactul cheltuielilor publice pentru asigurările sociale (pensii) asupra activității economico-sociale

1.Caracterizarea generală a cheltuielilor publice pentru asigurările sociale

1.1.Caracterizarea și clasificarea cheltuielilor publice, pentru asigurările sociale

Cheltuielile publice reprezintă forma de manifestare a funcției de repartiție a finanțelor publice în faza redistributivă. Are loc o realocare a fondurilor bănești pe diverse destinații în funcție de necesitățile sociale și în funcție de politica financiară promovată de stat.

Cheltuielile publice exprimă relații economico-sociale în formă bănească , ce se manifestă între stat , pe de o parte și persoane fizice sau juridice , pe de altă parte , cu ocazia repartizării și utilizării resurselor financiare ale statului , în scopul îndeplinirii funcțiilor sale.

Cheltuielile pentru asigurările sociale sunt o componentă a cheltuielilor cu securitatea socială , alături de cheltuielile pentru asistența socială și cheltuielile pentru protecția socială.

Securitatea socială cuprinde ansamblul acțiunilor întreprinse pentru prevenirea sau înlăturarea consecințelor unor evenimente riscante de natura fizică(prin care este afectată capacitatea de muncă), de natură economică ( pierderi cauzate din pricina împiedicării persoanelor sa exercite o activitate aducătoare de venit ), de natură socială (dimminuarea veniturilor obtenabile ).

Asigurările sociale constituie un mijloc de garantare și de realizare a drepturilor constituționale ale poporului și reprezintă o parte din complexul de măsuri luate pentru realizarea unei vieți decente și civilizate a poporului.

Asigurările sociale cuprind : asigurarea de sănătate, ajutorul de deces, dreptul la pensie, indemnizația de șomaj , prestațiile de maternitate , asigurările pentru accidente de muncă și boli profesionale.

În prezent sistemul public naţional de asigurări sociale este constituit din următoarele componente principale:

• Asigurările sociale de stat;

• Asigurările sociale din cooperaţia meşteşugărească şi ale meşteşugarilor cu ateliere proprii;

• Asigurările sociale din unităţile agricole;

• Asigurările sociale ale agricultorilor cu gospodărie proprie;

• Asigurările sociale ale avocaţilor;

• Asigurările sociale ale slujitorilor cultelor.

1.2.Finanțarea cheltuielilor publice în asigurările sociale

Cheltuielile pentru asigurările sociale se finanțează din:

-fondurile asigurărilor sociale constituite pe seama contribuțiilor salariaților ,

-fondurile asigurărilor sociale constituite pe seama liber profesioniștilor și a patronilor

-subvențiile de la bugetul de stat.

Sistemele de finanțare a cheltuielilor pentru securitatea socială folosesc două tipuri de surse:

-contributive (se bazează pe plata de contribuții sau cotizații sociale)

-noncontributive (se bazează pe finanțarea din bugetul statului).

Principalele surse de constituire a fondurilor de asigurări sociale sunt:

a. Contribuţiile pentru asigurările sociale de stat ;

b. Contribuţia pentru asigurările sociale datorată de unităţile particulare bazate pe libera iniţiativă;

c. Contribuţiile diferenţiate ale salariaţilor şi pensionarilor care merg la tratament balnear sau la odihnă;

d. Alte venituri (sumele rezultate din lichidarea debitelor din anii anteriori, subvenţiile acordate staţiunilor balneare în anii precedenţi şi nefolosite, majorările şi amenzile aplicate pentru neplata la timp şi integrală a contribuţiilor pentru asigurările sociale, restituirea sumelor plătite din eroare, pensiile neachitate şi prescrise etc).

Principalele forme sub care se realizează cheltuielile publice pentru asigurările sociale de stat sunt :

- pensiile,

- indemnizațiile,

- ajutoarele,

- compensările costurilor de medicamente sau servicii medicale,

- compensările costurilor de odihnă și tratament balnear.