Impactul Globalizării Financiare

Introducere

Preocupări asupra rolului banilor în economia au existat de la începutul primelor contribuţii din gândirea economică. O abordare sistematică însă a problematicii s-a realizat abia la începutul secolului XX, îndeosebi prin contribuţiile lui Fisher şi Wicksell.

Există o tendinţă de convergenţă a teoriilor asupra importanţei banilor în dinamica economiei, realizată îndeosebi în sinteza neokeynesiana. Cu toate acestea, controversele continuă să existe, îndeosebi cu privire la mecanismele de transmisie ale politicii monetare sau a modelării politicii monetare.

Globalizarea este un termen foarte uzitat căruia îi putem atribui numeroase semnificaţii. Prin acest termen putem înţelege dezvoltarea pieţelor financiare globale, creşterea corporaţiilor transnaţionale şi dominaţia lor crescândă asupra economiilor naţionale. Majoritatea problemelor pe care oamenii le asociază globalizării, incluzând pătrunderea valorilor de piaţă în acele domenii de care ele nu aparţin în mod tradiţional, pot fi atribuite acestor fenomene. S-ar putea discuta totodată despre globalizarea informaţiei şi a culturii, despre răspândirea televiziunii, a Internetului şi a celorlalte forme de comunicare şi despre mobilitatea crescută a comercializării ideilor.

Oricât de paradoxal ar părea, într-o lume în care cuvântul „globalizare” este pe buzele tuturor şi este considerat, pe rând, chintesenţa răului universal dar şi panaceul acestuia, există atât abordări care argumentează universalitatea şi ireversibilitatea globalizării, cât şi unele care afirmă că, de fapt, globalizarea nu există, fiind un „mit” fără acoperire în realitate. Există, astfel, trei mari şcoli de gândire, pe care Held, McGrew, Goldblatt şi Perraton le identifică astfel: hiperglobalistii, scepticii şi transformativiştii. Dacă pentru hiperglobalisti globalizarea este singurul eveniment cu adevărat important al istoriei contemporane, o nouă epocă, în care „tradiţionalele state-naţiune au devenit unităţi de afaceri nenaturale, chiar imposibile într-o economie globală” , în cealaltă extremă, ultrascepticii neagă existenţa oricărui fel de globalizare.

Politica monetară reprezintă o componentă de bază a politicii economice şi are ca misiune principală reglarea volumului mijloacelor de plată utilizabile pe piaţa bunurilor şi serviciilor, prin folosirea de instrumente specifice (în principal, operaţiunile de open- market, facilităţile permanente, rezervele bancare minime obligatorii), în vederea realizării obiectivelor finale ale politicii economice (asigurarea unei creşteri economice echilibrate, ocuparea deplină a forţei de muncă, stabilitatea preţurilor şi asigurarea echilibrului balanţei de plăţi externe) .

Capitolul 1 Abordări cu privire la globalizare şi politici monetare

1.1 Globalizarea

Termenul “globalizare” a apărut la sfârşitul anilor ’60 şi a fost lansat de un specialist canadian în teoria mijloacelor de comunicare în masă, prof. Marshall McLuhan, Univ. Din Toronto şi specialistul american în “problemele comunismului”, Zbigniew Brzezinski, Univ. Columbia. McLuhan a extrapolat lecţiile războiului din Vietnam şi a lansat expresia “sat global” .