Globalizarea Financiară - Formă Importantă a Globalizării Lumii

1. Noţiunea de globalizare financiară şi efectele acesteia

1.1 Conceptul de globalizare financiară

Termenul de globalizare semnifică, la modul generic, procesul de extindere a activităţilor sociale, economice şi politice peste graniţele naţionale sau regionale, astfel încât evenimentele apărute sau deciziile luate într-o anumită zonă a lumii ajung să capete semnificaţii şi să influenţeze viaţa şi activitatea celor aflaţi în altă zonă a arealului mondial. În literature economică de specialitate au apărut multe definiţii ale termenului de globalizare. Prezentăm în continuare căteva dintre acestea şi autorii lor:

• o decuplare a tandemului spaţiu-timp, prin care comunicaţiile, cunoaşterea şi cultura pot fi răspândite pe întreg globul în mod simultan (Anthony Gidden, sociology britanic, director la London School of Economics);

• un proces care transformă lumea într-un sistem economic mondial dominat de corporaţii supranaţionale şi de instituţii bancare care nu sunt răspunzătoare în faţa vreunei guvernări naţionale (criticii de stânga ai globalizării);

• un proces în care distanţa geografică prezintă o importanţă tot mai redusă în stabilirea şi menţinerea relaţiilor transfrontaliere de natură economică, politică şi socioculturală (Ruud Lubbers, universitar şi theoretician olandez);

• o evoluţie explozivă a tehnologiilor în domeniul transportului şi telecomunicaţiilor în scopul facilitării schimburilor economice şi cultural internaţionale (Wikipedia, The Free Encyclopedia);

• un set de forţe economice care modifică diviziunea muncii pe sexe şi care creează dezmembrări şi dislocări sociale importante (Jane Bayes, Mary Hawkesworth, Rita Mae Kelly, universitare americane şi promotoare ale procesului de emancipare a femeii în toate domeniile vieţii economic-sociale);

• proces în care lumea devine un spaţiu commercial mondial, în care ideile şi produsele sunt disponibile oriunde şi în acelaşi timp (Rosabeth Moss Kanter, universitar American, Harvard School of Business);

• un sistem internaţional atotcuprinzător care modelează politicile naţionale în domeniul relaţiilor internaţionale ale aproape tuturor statelor (Thomas Friedman, commentator de politică externă la The New York Times, câştigător a trei premii Pulitzer);

• creşterea interdependenţei economice dintre toate statele lumii prin sporirea volumului şi diversificarea tranzaţiilor de bunuri şi servicii transfrontaliere şi a fluului de capital internaţional, precum şi prin difuzarea mondială rapidă a tehnoogiilor (Raportul Fondului Monetar Internaţional pe anul 1997 privind economia mondială).

Globalizarea financiară se referă la extinderea şi dezvoltarea la nivel internaţional a raporturilor economice de schimb şi de transfer de creanţă care sunt exprimate şi realizate prin intermediul valutelor, monedelor internaţionale şi a instrumentelor de plată şi credit în vederea asigurării şi dezvoltării economice a ţărilor, pentru desfăşurarea schimburilor comerciale internaţionale şi pentru asigurarea cooperării dintre state.

Conceptul de globalizare financiară are în vedere crearea unei pieţe mondiale a banilor, a unei pieţe financiare globale, a unui sistem financiar global, a cărui apariţie şi dezvoltare se bazează pe fenomenul de dereglementare a pieţelor financiare naţionale, pe apariţia şi dezvoltarea unor instrumente financiare şi pe expansiunea băncilor şi a altor instituţii financiare internaţionale. Globalizarea financiară presupune amplificarea volumului fluxurilor financiare de capital şi creşterea intensităţii acestora, procese a căror mărime poate fi comensurată în funcţie de gradul de deschidere a pieţelor financiare naţionale, de nivelul de angrenare financiară şi de gradul de integrare financiară. Deschiderea pieţelor financiare naţionale se referă la eliminare restricţiilor legale asupra tranzacţiilor financiare internaţionale. Nivelul de angrenare financiară se referă la gradul de implicare naţională în activitatea financiară globală şi poate fi măsurat prin indicatori cum sunt: ponderea activelor financiare străine pe pieţele naţionale, gradul de implicare a instituţiilor financiare naţionale pe pietele financiare externe, aportul naţional la diverse fluxuri financiare globale ş.a. Termenul de integrare financiară presupune existenţa unei convergenţe a preţurilor şi a randamentelor unor pachete de active financiare similare, pe diferite pieţe financiare naţionale.

1.2 Efectele globalizării financiare asupra economiilor naţionale

Extinderea globalizării financiare a fost facilitată şi de înlăturarea delimitărilor între băncile comerciale şi cele de investiţii, crearea de instrumente financiare noi (titluri financiare derivate), standardizarea financiară, diversificarea plasamentelor şi a tehnicilor de acoperire a riscurilor.

Principalele efecte generate de globalizare asupra pietelor financiare sunt următoarele:

-adâncirea relaţiilor dintre pieţele financiare;

-creşterea fluxurilor financiare şi valutare la nivel internaţional;

-reducerea considerabilă a costului capitalului şi eficientizarea alocării sale, cu efecte asupra sprijinirii economiei reale;

-susţinerea politicilor de sprijinire a ţărilor sărace de către comunitatea internaţională;

-dezvoltarea mecanismelor de gestiune a echilibrului extern;

-liberalizarea mişcărilor de capital care asigură alocarea eficientă a resurselor financiare;

-diversificarea activelor financiare la nivel internaţional;

-liberalizarea de pe pietele de capital a favorizat etinderea arbitrajelor pentru facilitarea eficienţei portofoliilor;

-dezvoltarea şi modernizarea sistemelor financiare naţionale prin prisma creşterii concurenţei la nivel internaţional.