Impozitele Directe

INTRODUCERE

Prin acest referat se urmăreşte a se reliefa principalele impozite directe în sistemul fiscal românesc în prezent punându-se accentul pe tipologia impozitelor directe, dar şi pe elementele caracteristice ale acestora.

Impozitele sunt prin contribuţia lor legală şi destinaţia lor clasică o sarcină contributivă normală pe care cetăţeanul o suportă faţă de stat, în vederea îndestulării nevoilor reclamate de existenţa statului şi pentru realizarea condiţiilor de dezvoltare ale societăţii.

Deci, impozitul reprezintă o contribuţie bănească obligatorie cu titlu nerambursabil datorată, potrivit Legii bugetului de stat de către persoanele fizice sau juridice pentru veniturile pe care le obţin sau bunurile pe care le posedă.

Impozitele directe au un cuantum şi termene de plată precis stabilite, sunt mai echitabile şi deci mai de preferat decât impozitele indirecte, deoarece la acestea din urmă consumatorii mărfurilor şi serviciilor, de regulă, nu ştiu cu anticipaţie când şi mai ales cât vor plăti statului, sub forma taxelor de consumaţie şi a altor impozite indirecte.

Lucrarea de faţă, intitulată “Impozitele directe”, este structurată pe trei capitole: noţiuni generale cu privire la impozitele directe, clasificarea impozitelor directe şi ultimul capitol cuprinde studiul de caz axat pe calcularea impozitului pe profit la o societate comercială fictivă.

CAPITOLUL I Caracterizarea generală a impozitelor directe

În decursul timpului, impozitele directe au evoluat o dată cu dezvoltarea economiei, ele stabilindu-se pe diferite obiecte materiale, genuri de activităţi, pe venituri sau pe averi.

Fiind individualizate, impozitele directe constituie cea mai veche formă de impunere. Deşi s-au practicat şi în orânduirile precapitaliste, o diversificare şi extindere mai mare au cunoscut abia în capitalism.

În primele decenii ale secolului al XX-lea, impozitele aşezate pe obiecte, materiale şi genuri de activităţi (adică impozitele de tip real) au fost înlocuite treptat cu impozitele stabilite pe diferite venituri sau pe avere( adică cu impozite de tip personal).

Începând cu ultimele decenii ale secolului al XIX-lea, din cauza creşterii continue a cheltuielilor publice, sporul de venituri realizat de stat prin introducerea impozitelor personale nu a fost suficient pentru acoperirea acestora, astfel încât s-a recurs şi la impunerea indirectă.

Datorită faptului că impozitele directe sunt nominative şi au un cuantum şi termene de plată precis stabilite, fiind aduse din timp la cunoştinţa plătitorilor, sunt mai echitabile şi deci mai de preferat decât impozitele indirecte, deoarece la acestea din urmă consumatorii diferitelor mărfuri şi servicii, de regulă, nu ştiu cu anticipaţie când şi mai ales cât vor plăti statului, sub forma taxelor de consumaţie şi a altor impozite indirecte

Caracteristicile impozitelor directe:

a) sunt nominative (stabilite pe numele persoanei fizice şi juridice);

b) se stabilesc pe veniturile/averea persoanelor fizice şi juridice;

c) se determină pe bază de documente: state de plată, roluri fiscale;

d) prevăd suma ce trebuie plătită de fiecare contribuabil;

e) sunt stabilite înainte de termenul de plată;

Impozitele directe pot fi reale şi personale.