Evoluția impozitelor directe din România

1.Impozitele directe din Romania - clasificare si caracteristici

In evolutia lor, impozitele directe au tinut pasul cu dezvoltarea economica, deoarece ele se stabilesc fie pe anumite obiecte materiale sau genuri de activitati, iar pe venit sau pe avere.

Impozitele directe, fiind individualizate, reprezinta forma cea mai veche de impunere. Ele s-au practicat si in oranduirile premergatoare epocii modrne, insa, o extindere si o diversificare mai mare au cunoscuto abia in epoca moderna.

Cu deosebire in primle decenii ale secolului XX, in locul impozitelor asezate pe obiecte materiale sau pe diferite activitai – impozite de tip real-(impozitele comerciale si industriale) si-au facut aparitia impozitele stabilite pe diferite venituri (salarii, profit, renta) si pe avere (mobiliara sau imobiliara) adica, intr-un cuvant impozite de tip personal, care au condos la extinderea impunerii prin aducerea printre platitorii de impozite si a marii mase a muncitorilor si functionarilor. Deoarece, treptat, si mai ales incepand cu ultimele decenii ale secolului XIX se inregistreaza o crestere simtitoare a cheltuilelilor publice, sporul de venituri realizate de stat prin introducerea impozitelor personale nu a fost sufficient pentru acoperirea acestora, astfel incat asistam si la extinderea impunerii indirecte.

Prin urmare, impozitele directe fiind mai nominative si avand un cuantum si termene de plata précis stabilite, iar acestea sunt mai echitabile si deci mai de preferat decat impozitele indirecte, deoarece la acestea din urma consumatorii diferitelor marfuri si servicii, de regula, nu stiu cu anticipatie si mai ales cat vor plati statului, sub forma taxelor de consumatie si a altor impozite indirecte.

Impozitele directe sunt impozitele care se datoreaza pentru venitul obtinut sau pentru averea detinuta.

Impozitul direct cuprinde:

A. impozite reale

B. impozite personale: -impozitul pe venit;

-impozitul pe profit;

-impozit pe avere.

Impozitul real se aplica asupra:-pamantului;

-cladirilor;

-activitatilor industriale si comerciale;

-profesiilor libere;

-capitalurilor banesti.

La impunerea acestui impozit se ia in considerare produsul intern brut al obiectului impozabil (PIB) si nu cel net.

Impozitul personal se aplica asupra:-venitului contribuabilului;

-averii contribuabilului;

-profitului unei personae juridice (firma).

Acest venit se aplica asupra veniturilor realizate de persoanele fizice sau juridice.

2.Impozitele reale

Impozitele de tip real au cunoscut o larga raspandire in epoca moderna. Astfel, in primele stadii de dezvoltare ale epocii moderne cand pamantul constituia forma de baza a bogatiei si principalul mijloc de productie, intr-o serie de tari europene a a fosrt intridus impozitul funciar sau pe pamant.

Pentru stabilirea acestui impozit (funciar) se foloseau diferite criterii precum: numarul plugurilor utilizate in vederea lucrarii pamnatului, intinderea terenurilor cultivate si calitatea acestora, marimea arenzii, pretul pamantului etc. dar asemenea criterii nu permiteau stabilirea reala si corecta a capacitatii de plata a proprietarului funciar, deoarece se aveau in vedere numai uni dintre factorii care influenteaza nivelul productiei agricole. In timp sa introdus cadastrul, ceea ce a reprezentat un un important pas in stabilirea mai aproape de realitate a impozitului funciar.