Impozitele - finanțe publice

CAPITOLUL 1

ASPECTE GENERALE PRIVIND IMPOZITELE

mpozitul a însoţit dezvoltarea civilizaţiei umane de la apariţia primelor forme

de organizare statală până în zilele noastre, constituind un produs al istoriei.

Impozitul este o noţiune complexă, rezultat al posibilităţii autorităţilor statale de a preleva o anumită parte din veniturile create, pentru a putea susţine finanţarea obligaţiilor sociale şi a îndeplini funcţiile şi sarcinile lor.

Prelevările obligatorii seminifică „totalitatea vărsămintelor efectuate în beneficiul administraţiilor publice, vărsăminte care nu sunt nici voluntare, nici însoţite de o contraprestaţie imediată, directă sau individualizabilă” . Ele sunt formate din următoarele categorii de venituri fiscale: impozitele, taxele şi cotizaţiile (contribuţiile) sociale.

Prin raportarea prelevărilor fiscale la produsul intern brut se obţine rata prelevăriilor obligatorii, indicator utilizat în mod curent pentru a măsura importanţa acestora în raport cu totalitatea avuţiilor create într-o ţară in decurs de un an.

În unele ţări, în anumite perioade, mai există şi o serie de fluxuri fiscale care nu contribuie la finanţarea bugetului de stat sau a bugetelor locale, ci sunt stabilite în scopul finanţării autonome a organismelor publice (altele decât instituţiile statului şi ale colectivităţilor locale), precum şi a unor organisme particulare care realizează servicii de natură economică şi socială, în avantajul celor obligaţi la plata acestora. În această categorie se încadrează aşa-numitele prelevări parafiscale.

În cadrul prelevărilor obligatorii, ca, de altfel, şi în cadrul resurselor financiare publice, ponderea cea mai mare revine impozitelor.

Metodele de finanţare a cheltuielilor publice s-au schimbat de-a lungul timpului, dar nu există nicio îndoială că impozitul este peren şi că, în cadrul resurselor financiare publice, are ponderea cea mai mare. La începutul existenţei sale, impozitul nu avea caracter permanent, iar rolul său era limitat şi obscur. Toate statele moderne şi-au bazat dezvoltarea economiilor şi extinderea puterii lor, în mare parte, pe fiscalitate, care a suferit numeroase prefaceri, fiind totodată la baza reformelor pe care statul le-a introdus de-a lungul timpului.

Scurt istoric al impozitelor

Impozitul este o categorie financiară, cu caracter istoric, a cărui apariţie este legată de existenţa statului şi a banilor. De la apariţia lor, impozitele au fost concepute şi aplicate diferit, în funcţie de dezvoltarea economico-socială şi de cheltuielile publice acceptate în fiecare stat. Informaţii despre impozitele, taxele şi cheltuielile publice din antichitate provin, în special, din istoria statelor antice, grec şi roman.

În Grecia Antică erau considerate publice cheltuielile pentru organele de conducere ale statului, pentru întreţinerea şi dotarea forţelor armate şi de ordine publică, pentru construirea şi înarmarea corăbiilor de război, pentru temple, serbări religioase şi distracţii publice, pentru construirea de drumuri şi lucrări de utilitate comunală. Pentru acoperirea cheltuielilor publice se foloseau atât resursele domeniale, obţinute prin exploatarea unor bogăţii naturale aflate în patrimoniul statului (cum ar fi, de pildă, minele de argint, carierele de marmură), cât şi diferitele impozite ordinare şi extraordinare (cum ar fi, de exemplu, impozitul pe terenuri, pe veniturile meseriaşilor, taxele pentru vânzarea în piaţă a produselor agricole, impozitul extraordinar pe veniturile cetăţenilor bogaţi perceput în timp de război, ca o îndatorire de onoare a acestor cetăţeni).