Inovația financiară - cauze, forme

CAP I INOVATIA FINANCIARA

O perspectivã inteligentã a oricãrei afaceri moderne trece de la simplele rationamente cauzã-efect la o interpretare multistratificatã, mai curând bazatã pe logica binarã.

Capacitatea de întelegere a managerilor moderni depãseste sabloanele mecanice sau pe cele elaborate cu ajutorul calculatorului. Una dintre explicatiile acestei stãri de fapt stã în capacitatea noilor manageri de a folosi inteligenta si inovatia peste granitele gândirii mecanice ori aceleia a sistemelor electronice.

Sistemului antreprenorial al întreprinderilor mici si mijlocii (IMM) îi este specificã schimbarea. Întreprinzãtorii trebuie sã caute ocazii inovatoare si sã introducã inovatii pe piatã. Inovarea, dorinta schimbãrii si permanentizarea acestei stãri de activitate, este mult mai usor de realizat la nivelul IMMurilor. Inovatia nu înseamnã doar micile îmbunãtãtiri ori adaptãrile “din mers” la cerintele pietei. Inovatia face mai usoarã depãsirea momentelor de crizã, conduce la o mai rapidã implementare a schimbãrilor de orice naturã si, astfel, face posibilã reducerea la minimum a riscului, orchestratã cu mentinerea în functiune a sistemului.

Aceastã nouã formã de exprimare a managerilor de azi face diferenþa între firmele bazate pe sisteme birocratice, greoaie si opresive, si cele moderne, elastice si dinamice. Aspectul poate fi generalizat la nivelul tãrilor, diferenta fiind reprezentatã de modul în care sunt rezolvate problemele declinului industrial si cele ale concurentei. În noile conditii - ale economiei de piatã si ale manifestãrilor tot mai prezente ale tendinþelor de globalizare – întreprinzãtorii trebuie sã caute ocazii inovatoare si sã introducã inovatii pe piatã. Aceasta întrucât pentru orice economie motorul activitãtilor productive este reprezentat de consum. Consumul, la rândul sãu, este în strânsã interdependentã cu puterea de cumpãrare. La rândul sãu, puterea de cumpãrare trebuie sensibilizatã, creatã si întretinutã de cãtre antreprenori. Antreprenorii fiind acele persoane care creeazã produse si servicii noi, diferite, schimbând sau transformând valori.

Inovarea, dorirea schimbãrii si permanentizarea acestei stãri de activitate, este mult mai usor de realizat la nivelul IMM-urilor. Aceastã afirmatie este sprijinitã de felul în care se desfãsoarã activitatea în cadrul firmelor mici si mijlocii/medii. Managerii acestor afaceri sunt direct implicaþi si afectati de calitatea si rezultatele activitãtii pe care o desfãsoarã. În aceastã situatie antreprenorii sunt deosebit de receptivi la semnalele pietei, sesizeazã micile inconveniente semnalate de cãtre consumatori, remediazã deficientele si fidelizeazã clientela. Este de la sine înteles cã inovatia nu înseamnã doar micile îmbunãtãþiri ori adaptãrile “din mers” la cerintele pietei. Însã este important pentru orice întreprinzãtor sã învete, sã fie dinamic, receptiv la nou, sã stie spre ce anume sã-si îndrepte atentia, sã realizeze observaþii pertinente si sã inoveze. Managerii moderni au nevoie de abilitãti pentru a analiza compania ca pe un întreg, pentru a identifica relatiile interne existente în cadrul firmei, spre a integra organizatia proprie în sectorul de activitate, în societate si lume. Aceste abilitãti sunt bazate pe inteligentã socialã si capacitate analiticã. Inteligenta socialã nu are neapãrat de a face cu orientarea socialã . Prin inteligentã socialã întelegându-se, în principiu: darul de a simti si întelege corect simtãmintele altor persoane; capacitatea de a te pune în locul altor persoane; posibilitatea de a intui ceea ce este în stare sã facã o altã persoanã; dibãcia de a reactiona conform situatiei specifice; talentul de a crea o atmosferã propice cu situatia datã, prin mijloace de comunicare.

De bunã seamã cã o persoanã care este antreprenor si posedã aceste calitãti este în acelasi timp si un om plin de initiativã. Aceastã initiativã se va manifesta în competitia pietei sub forma inovatiei. Inovatia va duce la o mai usoarã depãsire a momentelor de crizã, la o mai rapidã implementare a schimbãrilor de orice naturã si, astfel, va face posibilã reducerea la minimum a riscului, orchestratã cu mentinerea în functiune a sistemului.

Managerii inovatori nu trebuie doar sã inventeze mãsuri, solutii, produse sau servicii noi si mai bune, ei trebuie sã ofere o anumitã sigurantã grupului pe care-l conduc, firmei însãsi, pentru a ajuta la tolerarea stãrii de incertitudine datoratã schimbãrii, renuntãrii la solutiile vechi si considerate sigure. Siguranta este necesarã pentru usurarea învãtãrii, acceptãrii si testãrii noilor solutii. Aceastã atitudine, corelatã cu o bunã campanie de marketing, este determinantã pentru procesul schimbãrii.

Indiscutabil, ultimii ani au schimbat mult mentalitatea managerilor, în general, si a celor din IMM-uri în mod special. Schimbarea pozitivã, supletea, concurenta acerbã si inovatia sunt stãri de fapt care reprezintã obisnuinte ale modului de existentã a organizatiilor mici si mijlocii din tara noastrã si din întreaga Europã. Apar, în aceste conditii, noi metode si modele de management eficient bazate pe inovatie.

Inovatia impune, în aceste conditii, situarea cerintelor pietei pe loc central, ordinea, cuantificarea, eficienta, controlul produselor si serviciilor realizate. Inovatia se bazeazã astfel, atât pe creier, cât si pe posibilitãtile de reprezentare virtualã a viitoarelor produse. În aceste coordonate se vorbeste din ce în ce mai des despre înlocuirea organizatiei “mecanice” cu organizatia “gânditoare”. Numeroase procese si modele economice mecanice sunt înlocuite de forme de materializare ale gândirii manageriale moderne.

1.1. INOVATIA FINANCIARA IN LUME

Incepand cu anul 1998, OECD (Organizatia pentru Cooperare Economica si Dezvoltare) si Banca Mondiala au cooperat in activitatile lor de a crea economii bazate pe cunoastere, fiind ajutate in eforturile lor inclusiv de tarile aflate in tranzitie. In opinia lui Carl Dahlman, manager al Programului Cunoastere pentru Dezvoltare in cadrul Institutului Bancii Mondiale:”Pentru a putea beneficia de pe urma revolutiei cunoasterii,sunt necesare strategii concrete care pot satisface cei 4 piloni ai economiei cunoasterii:

- Un cadru institutional si economic care promoveaza utilizarea eficienta a cunoasterii;

- O populatie educata si inzestrata pentru a crea si folosi cunoasterea;

- O infrastructura a informatiei dinamica;

Un sisitem eficient de inovare in cadrul firmelor si centrelor de cercetare care sa poata satsface noile nevoi ale oamenilor. Pe data de 26 februarie 2002,a avut loc o reuniune foarte importanta,moment in care Banca Mondiala a analizat provocarile carora trebuie sa le faca fata tarile aflate in proces de aderare la Uniunea Europeana, in incercarea lor de a deveni economii ale cunoasterii.