Mecanisme și politici obișnuite de finanțare oferite țărilor FMI

CAPITOLUL I - FONDUL MONETAR INTERNAȚIONAL

1.1. Prezentarea generală a Fonfului Monetar Internațional

Fondul Monetar Internațional (FMI) a fost înființat în anul 1944, în cadrul Conferinței monetare și financiare a Organizației Națiunilor Unite de la Bretton Woods, Statele Unite ale Americii. Scopul creării acestei organizații internaționale a fost facilitarea cooperărilor valutar-financiare dintre țările membre.

Oficial, Fondul Monetar Internațional a fost înființat pe 27 decembrie 1945 când un număr de 29 de țări au semnat și ratificat acordul de la Bretton Woods și a început să funcționeze la data de 1 martie 1947.

Instituția internațională asigură cooperarea interguvernamentală în domeniul monetar și financiar, reglementează comportamentul monetar al statelor membre, sprijină țările membre care se confruntă cu deficite ale balanțelor de plăți, promovează politici și strategii prin care se acționează spre susținerea creșterii economice și a stabilității sistemului monetar pe plan internațional. FMI este de asemenea, instituția interguvernamentală cu vocație universală, cu personalitate juridică atât pentru statele care nu sunt membre, cât și pentru cele membre, are capacitatea de a contracta, de a dobândi și de a dispune de bunuri mobile și imobile. Totodată, FMI poate încheia acorduri cu țările membre și de a institui proceduri legale pentru desfășurarea operațiilor cu acestea.

În prezent, Fondul Monetar Internațional reunește un număr de 190 de țări membre pentru care dorește obținerea unei creșteri durabile și prospere prin sprijinirea politicilor economice, esențiale pentru o creștere a productivității, a locurilor de muncă și a productivității. FMI are trei mari misiuni: promovează cooperarea monetară internațională, încurajează extinderea comerțului și a creșterii economice și descurajează acele politici care pot dăuna prosperității. Fondul Monetar Internațional se ocupă de promovarea stabilității financiare prin trei directive:

- Sfaturi politice;

- Asistență financiară;

- Dezvoltarea capacității.

Începând cu sfaturile politice, FMI le oferă prin monitorizarea politicilor economice și financiare și furnizarea de consiliere în funcție de politici (activitate denumită supraveghere). Supravegherea are loc la nivel regional și global, unde identifică potențialele riscuri și recomandă ajustările potrivite politicilor pentru a susține creșterea economică și stabilitatea pe plan financiar.

Monitorizarea de către Fondul Monetar Internațional se face prin vizite anuale ale țărilor membre, unde personalul FMI poartă discuții cu guvernamentalii oficiali ai băncilor centrale despre riscuri și cum pot fi acestea abordate. Subiectul discuțiilor se concentrează pe cursul de schimb, politicile monetare, fiscale și financiare, precum și pe reformele structurale.

În cazul asistenței financiare, FMI nu oferă împrumuturi pentru proiecte specifice, comparativ cu băncile de dezvoltare. Dar, FMI oferă sprijin pe plan financiar acelor țări afectate de criză pentru a crea un „spațiu de respirație ˮ în timp ce aplică politici care reconstruiesc stabilitatea și creșterea economică. De asemenea, FMI oferă finanțare preventivă pentru a preveni apariția crizelor.

Dezvoltarea capacității de către Fondul Monetar Internațional are loc prin asistență tehnică și formare. Aceasta reprezintă aproximativ o treime din cheltuielile anuale ale FMI, este disponibilă tuturor membrilor atunci când o cer. Dezvoltarea capacităților este adaptată nevoilor specifice ale unei țări și poate ajuta respectiva țară în modernizarea politicilor monetare și de curs valutar, să dezvolte sisteme juridice, să consolideze guvernanța sau să diminueze date pentru a diminua procesul decizional.

În ceea ce privește calitatea de stat membru al FMI, țările membre au drepturi, dar și anumite obligații pe care trebuie să le îndeplinească:

- Neaplicarea de restricții în efectuarea plăților curente;

- Nepermiterea agențiilor să se implice în aranjamente discriminatorii;

- Asigurarea convertibilității la cerere a soldurilor în monedă proprie deținute de alte țări membre necesare tranzacțiilor curente;

- Furnizarea de informații în privința deținerilor oficiale și particulare de aur, mijloacelor de plată internaționale, evoluțiilor exporturilor și importurilor, balanței de plăți, investițiilor străine, produsului intern brut, indicelui prețurilor, cursului de schimb, controlului schimburilor;

- Colaborarea cu țările membre în cazul în care acestea aplică restricții la tranzacțiile internaționale;

- Consultarea și colaborarea cu FMI și cu ceilalți membri, pe domeniul politicii activelor de rezervă, lichidității internaționale și pe promovarea Drepturilor Speciale de Tragere în ipostaza de activ al sistemului valutar.

În ceea ce privește drepturile țărilor membre sunt:

- Dreptul de a realiza tranzacții și operații cu FMI;

- Dreptul de a achiziționa sume în valută liber utilizabilă sau în DST, putând echivala sumele datorate în monedă națională pentru echilibrarea balanței de plăți;

- Dreptul participării în luarea deciziilor în cadrul FMI;

- Dreptul de a primi alocații din partea FMI;

- Dreptul de a adera la Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare.

Fondul Monetar Internațional răspunde față de guvernele țărilor sale membre. În ceea ce privește structura organizatorică, în frunte se află Consiliul Guvernatorilor ce este format din guvernatorii băncilor centrale sau miniștrii de finanțe ai fiecărui stat. Directorul general este șeful personalului FMI și președintele Comitetului Director, fiind însoțit de alți patru directori generali adjuncți iar Consiliul Director este format din 24 membri.