Formarea Resurselor FMI

1. Noţiuni generale privind Fondul Monetar Internaţional

În cooperarea monetară şi financiară dintre statele lumii un loc important îl deţin organismele monetare şi financiare care prin activitatea lor, privită în ansamblu, şi prin politicile promovate urmăresc pe de o parte, asigurarea unei evoluţii ordonate a relaţiilor monetare şi financiare dintre statele lumii la nivel regional sau internaţional, iar pe de altă parte, asigură asistenţă financiară ţărilor care se confruntă cu dificultăţi financiare în plan monetar sau al dezvoltării.

Fondul Monetar Internaţional reprezintă o organizaţie internaţională din

cadrul Naţiunilor Unite creată pe baza acordului Conferinţei monetare şi financiare din anul 1944 de la Bretton Woods, SUA pentru a facilita cooperarea valutar-financiară dintre ţările membre. Fondul Monetar Internaţional a fost creat în mod oficial la 27 decembrie 1945

dar activităţile sale financiare au început la 1 martie 1947. În prezent cuprinde 187 de ţări membre. România este membră a Fondului Monetar Internaţional (FMI) din anul 1972

Conform Articolul I din Acordul FMI principalele responsabilităţi ale Fondului Monetar Internaţional sunt:

• promovarea cooperarii monetare internaţionale;

• facilitarea expansiunii şi creşterii echilibrate a comerţului internaţional;

• promovarea stabilităţii cursurilor de schimb;

• furnizarea de asistenţă în scopul creării unui sistem multilateral de plăţi;

• punerea la dispoziţie a resurselor sale ţărilor membre care se confrunta cu dezechilibre ale balanţei de plăţi.

Fondul Monetar Internaţional în calitate de organizaţie interguvernamentală îndeplineşte o funcţie financiară, o funcţie consultativă şi o funcţie de reglementare.

Funcţia financiară a Fondului Monetar Internaţional se manifestă prin faptul că se mobilizează resurse financiare ce se distribuie ţărilor membre în vederea dezvoltării comerţului internaţional, a promovării unei politici de schimb stabile şi a echilibrării balanţelor de plăţi.

Funcţia consultativă urmăreşte să sprijine formularea unor principii cu privire la comportamentul în domeniul relaţiilor valutar financiare, în efectuarea plăţilor internaţionale şi în utilizarea resurselor financiare în vederea corectării dezechilibrului din balanţele de plăţi.

Funcţia de reglementare presupune formularea unor principii cu privire la comportamentul membrilor în domeniul relaţiilor valutar-financiare, în efectuarea plăţilor internaţionale şi în utilizarea resurselor financiare în vederea corectării dezechilibrului din balanţele de plăţi.

Organismele de conducere ale Fondului Monetar Internaţional sunt:

- Consiliul Guvernatorilor - ca organ suprem, stabileşte liniile directoare. Fiecare stat membru este reprezentat de un guvernator, care, de regulă, este ministrul de finanţe sau guvernatorul băncii centrale a ţării membre; dintre aceştia este ales un preşedinte. Consiliul dezbate şi adoptă decizii cu privire la admiterea de noi membri, retragerea membrilor, modificarea statutului, fundamentarea şi revizuirea cotelor de participare, încheierea unor aranjamente de cooperare cu alte organizaţii internaţionale.

- Consiliul Director – cunoscut şi sub denumirea de Consiliu Executiv, este format din 24 de directori care asigură activitatea curentă a Fondului. Aceştia aleg un preşedinte, care este şi Directorul General al FMI. În prezent, această funcţie ii revine doamnei Christine Lagarde. Consiliul Executiv adoptă decizii în problemele curente, supraveghează politicile în domeniul cursului de schimb, aprobă programele de asistenţă financiară către ţările membre, elaborează studii asupra impactului politicilor promovate de ţările membre.

- Comitetul Financiar şi Monetar Internaţional – este cel care, din anul 1999, a înlocuit Comitetul Interimar. Este format din miniştrii finanţelor care sunt guvernatori ai ţărilor membre. Are misiunea să supravegheze funcţionarea şi adaptarea sistemului financiar şi monetar internaţional la realităţile economice, continuarea procesului de ajustare, să examineze evoluţia lichidităţiii internaţionale şi transferul real de resurse către ţările în curs de dezvoltare. Comitetul Financiar şi Monetar urmăreşte perturbările care ameninţă stabilitatea sistemului financiar, formulează propuneri de evitare, oferă consultanţă Consiliului Executiv.

Resursele Fondului Monetar Internaţional se grupează în: resurse ordinare sau obişnuite şi resurse împrumutate.

O altă clasificare a resurselor FMI se prezintă astfel: a) cote de participaţie, b) dobânzi şi comisioane, c) vânzări de aur, d) împrumuturi

2. Resurse ordinare sau obişnuite

Pentru a-şi îndeplini funcţia de organism de finanţare, principala grijă a FMI este de

a-şi procura resursele financiare.

Resursele ordinare ale Fondului Monetar Internaţional provin din cotele de

subscriere ale ţărilor membre în valută, în DST, şi monedă naţională. La aderare, fiecare ţară membră achită o anumită sumă de bani, numită „cota de subscriere”. Cota ţării respective este determinată de poziţia ei economică vis-a-vis de alţi membri. Cotizaţiile de capital a membrilor creează un fond comun de resurse utilizate de FMI pentru acordarea ajutorului temporar ţărilor care se confruntă cu dificultăţi financiare. Acest fond comun de resurse permite FMI să acorde finanţarea balanţei de plăţi, pentru a sprijini implementarea ajustărilor economice şi a programelor de reformare în ţările membre.