Mecanismele de Dezvoltare ale Crizei Financiare Actuale

INTRODUCERE

Lucrarea de fată îsi propune identificarea factorilor care au cauzat si au alimentat criza economico-financiară actuală, atât la nivel mondial, cât si la nivelul României.

Primul capitol reflectă cauzele fundamentale ale crizei financiare actuale.

Factorul declanşator al crizei îl constituie prăbusirea pietei imobiliare din SUA din 2005 – 2006. Ratele de nerambursare a creditelor „subprime” si ratele dobânzii variabile au început să crească imediat după acest fenomen.

Ratele scăzute ale dobânzii si abundenta fondurilor străine au permis stabilirea unor conditii de creditare avantajoase în anii precedenţi crizei, alimentând boom-ul constructiilor imobiliare si încurajând consumul bazat pe îndatorare. Din combinarea condiţiilor permisive de creditare şi a fluxului de bani a rezultat bula speculativă a locuinţelor din Statele Unite ale Americii. Credite diferite (ipotecare, card de credit, auto) erau usor de obtinut ajungându-se la împrumuturi masive, fără precedent. Odată cu boom-ul imobiliar si cel al creditului, acordurilor financiare denumite MBS (mortgage-backed securities) şi CDO (collateralized debt obligations), care derivau din rambursările creditelor ipotecare şi preţul locuinţelor, s-au înmultit. Aceste inovaţii financiare au determinat instituţiile şi investitorii din toată lumea să investească în piaţa imobiliară a Statelor Unite. Pe măsura scăderii pretului caselor, instituţiile financiarea mondiale care au împrumutat şi au realizat investiţii majore în instrumentele financiare MBS au raportat pierderi importante.

Pe măsura dezvoltării bulelor apeculative a pieţei imobiliare şi a creditului, o serie de factori au dus concomitent la expansiunea şi creşterea fragilităţii sistemului financiar. Factorii de decizie politică nu şi-au dat seama de creşterea importanţei instituţiilor financiare precum băncile de investiţii şi fondurile de hedging, cunoscute şi sub denumirea de “sistemul bancar din umbră”. Unii experti consideră că aceste institutii au devenit la fel de importante ca băncile comerciale, ajutând la creditarea economiei americane, fără a fi obligatorie, pentru acestea din urmă, respectarea reglementărilor aplicate băncilor comerciale. Aceste institutii, precum şi câteva bănci a căror activitate era reglementată, si-au asumat datorii mult prea mari prin acordarea împrumuturilor specificate mai sus, neavând rezerve cu care să acopere creditele importante nerambursate şi pierderile aferente MBS. Aceste pierderi au afectat capacitatea instituţiilor financiare de a acorda credite, încetinind activitatea economică. Guvernele au salvat o serie de institutii financiare cheie şi au implementat programe de stimulare în vederea acordării de credite, asumându-şi importante angajamente financiare suplimentare.

Al doilea capitol se referă la cazul României.

Acesta cuprinde situaţia economiei României în criza actuală economică, evoluţia acestei crize în România şi principalele cauze care au afectat economia ţării noastre. Dintre cele mai importante cauze amintim: lichidităţile abundente, creşterea economică a României în perioada 2005-2009, evoluţia monedei, creşterea datoriei externe, creşterea volumului creditelor, toate acestea având, în proporţii diferite, implicaţii asupra economiei româneşti, asupra stabilităţii financiare, în special.

1. DESCRIEREA CONTEXTULUI ŞI FACTORII CARE AU DECLANŞAT ŞI ALIMENTAT CRIZA

Factorul declanşator al crizei îl constituie prăbusirea pietei imobiliare din SUA din 2005 – 2006. Ratele de nerambursare a creditelor „subprime” si ratele dobânzii variabile au început să crească imediat după acest fenomen. Creşterea promovării creditelor şi subventiile acordate, cum ar fi condiţiile permisive de creditare şi un trend de creştere pe termen lung a preţurilor caselor, au încurajat clienţii să-şi asume ipoteci cu risc mare în speranţa că vor fi capabili să-şi refinanţeze rapid ipoteca în condiţii mai favorabile.

Cu toate acestea, în momentul în care ratele dobânzii au început să crească, iar preţul caselor a început să scadă moderat în 2006 – 2007 în multe regiuni ale Statelor Unite ale Americii, refinanţarea a devenit foarte dificilă. Fenomenele de nerambursare a creditelor şi de execuţie silită au crescut dramatic, în momentul în care condiţiile iniţiale au expirat, preţul caselor nu s-a majorat aşa cum se anticipase, iar ratele variabile ale dobânzii au fost stabilite la un nivel superior.

Ratele scăzute ale dobânzii si abundenta fondurilor străine au permis stabilirea unor conditii de creditare avantajoase în anii precedenţi crizei, alimentând boom-ul constructiilor imobiliare si încurajând consumul bazat pe îndatorare. Din combinarea condiţiilor permisive de creditare şi a fluxului de bani a rezultat bula speculativă a locuinţelor din Statele Unite ale Americii. Credite diferite (ipotecare, card de credit, auto) erau usor de obtinut ajungându-se la împrumuturi masive, fără precedent. Odată cu boom-ul imobiliar si cel al creditului, acordurilor financiare denumite MBS (mortgage-backed securities) şi CDO (collateralized debt obligations), care derivau din rambursările creditelor ipotecare şi preţul locuinţelor, s-au înmultit. Aceste inovaţii financiare au determinat instituţiile şi investitorii din toată lumea să investească în piaţa imobiliară a Statelor Unite. Pe măsura scăderii pretului caselor, instituţiile financiarea mondiale care au împrumutat şi au realizat investiţii majore în instrumentele financiare MBS au raportat pierderi importante. Scăderea preţurilor a produs deprecierea caselor intr-atât încât s-a ajuns ca locuintele să coste mai putin decât împrumutul luat pentru achizitionarea lor. Criza imobiliară pornită la sfârsitul lui 2006 a continuat să consume banii clienţilor si a dus la erodarea puterii financiare a instituţiilor bancare. Nerambursările şi pierderile din alte tipuri de credit au crescut, de asemenea, pe măsura expansiunii crizei de la piaţa imobiliară către alte sectoare ale economiei. Pierderile totale sunt estimate la ordinul miilor de miliarde de dolari la nivel mondial.

Pe măsura dezvoltării bulelor apeculative a pieţei imobiliare şi a creditului, o serie de factori au dus concomitent la expansiunea şi creşterea fragilităţii sistemului financiar. Factorii de decizie politică nu şi-au dat seama de creşterea importanţei instituţiilor financiare precum băncile de investiţii şi fondurile de hedging, cunoscute şi sub denumirea de “sistemul bancar din umbră”. Unii experti consideră că aceste institutii au devenit la fel de importante ca băncile comerciale, ajutând la creditarea economiei americane, fără a fi obligatorie, pentru acestea din urmă, respectarea reglementărilor aplicate băncilor comerciale. Aceste institutii, precum şi câteva bănci a căror activitate era reglementată, si-au asumat datorii mult prea mari prin acordarea împrumuturilor specificate mai sus, neavând rezerve cu care să acopere creditele importante nerambursate şi pierderile aferente MBS. Aceste pierderi au afectat capacitatea instituţiilor financiare de a acorda credite, încetinind activitatea economică. Neliniştea privind stabilitatea unor instituţii financiare cheie a determinat băncile centrale să furnizeze fonduri în scopul încurajării activităţii de creditare şi consolidării încrederii în pieţele titlurilor comerciale, care sunt esenţiale în finanţarea afacerilor. Guvernele au salvat o serie de institutii financiare cheie şi au implementat programe de stimulare în vederea acordării de credite, asumându-şi importante angajamente financiare suplimentare.