Mecanismul Financiar al României

1. FINANTE PUBLICE – CONCEPT, CONTINUT, FUNCTII

1.1. Conceptul de finante publice

1.1.1. Concept

Finantele publice constituie o componenta importanta a vietii social-economice a fieccrei tari, iar impactul lor asupra economiei nationale are conotatii atât in proportiile (dimensiunile) si distribuirile Produsului Intern Brut (P.I.B.), cât si in modul concret de realizare a acestui proces.

Existenta finantelor publice este indisolubil legatã de existenta statului care are de indeplinit functii si sarcini importante in ce priveste organizarea si conducerea activitatii economico-sociale nationale, apararea independentei si suveranitatea tarii.

In procesul procurarii si repartizarii resurselor financiare necesare statului pentru a-si indeplinii functiile si sarcinile sale, se formeaza anumite relatii sociale, de natura economica, si exprima modul de repartizare a unei parti din P.I.B. intre diverse categorii sociale.

Prin urmare, finantele reprezinta relatiile aparute in procesul de asigurare si repartizare a fondurilor necesare statului exprimate in forma baneasca (valorica). Aceste relatii se concretizeaza in transferuri banesti de la agenti economici, institutii si persoane fizice la bugetul statului, de la bugetul de stat catre agentii economici, intre institutii si chiar in interiorul unor structuri economice, cu prilejul formarii sau utilizarii diferitelor fonduri. De aceea, exista o deosebire clara intre finantele publice si cele particulare, astfel:

finantele publice sunt asociate cu resursele, cheltuielile, imprumuturile, datoria statului, unitatile administrativ-teritoriale si altor institutii de drept public;

finantele private cuprind resursele, cheltuielile, imprumuturile, creantele de incasat si obligatiile de plata ale agentilor economici, bancilor, societatilor de asigurare private.

1.1.2. Evolutia finantelor publice

In vorbirea curenta, ca si in literatura de specialitate, se utilizeaza diverse expresii care fac parte din familia cuvântului finante, in sensuri apropiate sau diferite, dupa caz: finante, finante publice, finante private s.a.

Cuvântul finante provine de la latinescul finare, care inseamna, in sens general, a termina, a incheia si in sens restrâns, a aranja o afacere, a termina un diferend prin mijlocirea banului, o actiune judecatoreasca sau o hotarâre a justitiei in legatura cu o plata de bani.

In secolele XIII-XIV s-au folosit expresiile finantio, financias si financia pecuniria, cu sensul de plata in bani. In secolul al XV-lea, in Franta, se foloseau expresiile hommes de finances si financiers (pentru denumirea arendasilor de impozite si a persoanelor care incasau impozitele regelui), finance (suma de bani, venit al statului), financies (pentru denumirea intregului patrimoniu al statului).

In Germania, in secolele XV-XVII, se utilizau termenii finanz (care insemna plata in bani), finanzer (care desemna pe camatar).

In tara noastra, inca din secolul al XIX-lea s-a folosit notiunea de fisc, care denumea organul financiar ce incasa impozitele, taxele, amenzile etc.

Cu timpul, termenul finante a capatat un sens foarte larg, incluzând bugetul statului, creditul, operatiile bancare si de bursa, relatiile cambiale s.a.

Conceptiile specialistilor privind finantele sunt diferite. Astfel, finantele sunt considerate ca fiind, dupa caz:

fonduri banesti la dispozitia statului;

bani si bunuri utilizate pentru functionarea institutiilor publice;

mijloace de interventie a statului in economie (impozite, imprumuturi, alocatii bugetare, subventii si alte pârghii sau instrumente cu ajutorul carora statul intervine in viata economica);

ansamblul activitatii desfasurate de sectorul public al economiei;

relatii sociale, de natura economica, care apar in procesul constituirii si repartizarii fondurilor publice etc.

Toate conceptiile privind finantele demonstreaza ca cei care le-au promovat au pus accentul pe un anumit aspect al finantelor, considerat semnificativ, concludent, pentru caracterizarea acestora.

In realitate, intre resursele banesti prelevate la dispozitia statului in vederea satisfacerii nevoilor sociale, modalitatile concrete prin care se procura si se distribuie aceste resurse, instrumentele prin care statul intervine in viata economica, metodele de gestionarea resurselor financiare publice si formele juridice pe care le imbraca toate acestea, exista legaturi strânse.

1.2. Continutul economic al finantelor publice

Pentru satisfacerea nevoilor generale ale societatii este necesara constituirea unor importante fonduri banesti aflate la dispozitia autoritatilor publice. Mobilizarea resurselor banesti la dispozitia statului are loc pe seama P.I.B. sau a venitului national (V.N.) prin transfer de resurse si implicit de putere de cumparare, de la persoane fizice si juridice la dispozitia organelor administratiei de stat, centrale si locale. De la aceste fonduri se efectueaza transferuri de putere de cumparare catre diversi beneficiari – persoane fizice si juridice.

Prin urmare, au loc fluxuri de resurse banesti in dublu sens – catre si de la fondurile publice – ceea ce genereaza anumite relatii sociale intre participantii la acest proces.

Relatiile sociale aparute in procesul mobilizarii si repartizarii fondurilor de resurse banesti din economie sunt relatiile economice, exprimate in forma baneasca (valorica), adica relatii financiare. Trebuie precizat ca nu toate relatiile banesti care apar in procesul repartitiei si circulatiei P.I.B. sunt, concomitent si relatii financiare. Sfera finantelor este mai ingusta decât cea a relatiilor banesti si cuprinde numai relatiile banesti care exprima un transfer de valoare, nu si pe cele care reflecta o schimbare a formelor valorii.

In legatura cu transferul de valoare care genereaza relatii financiare, se impun câteva precizari:

transferul de valoare are caracterul de transfer de putere de cumparare (aparitia relatiilor este determinata de transferul de valoare, in forma baneasca, de la persoane juridice si/sau fizice la fondurile ce se constituie in economie sau de la aceste fonduri la persoanele juridice sau fizice beneficiare);

de regula, transferul de valoare se efectueazã fara contraprestatie directa (de pilda, nici un agent economic care a varsat la bugetul de stat o suma de bani cu titlul de impozit pe profit nu are dreptul sa solicite statului nici rambursarea acestuia si nici o alta prestatie de valoare egala; totodata, finantarea de la buget a anumitor cheltuieli publice nu are nici o legatura directa cu varsamintele efectuate de beneficiarii alocatiilor bugetare);

transferul de valoare la si de la fondurile constituite in economie se realizeaza, doar partial, in conditii de rambursabilitate (caracter rambursabil au, de pilda, garantiile depuse de administratorii si cenzorii societatilor comerciale, de persoanele care gestioneaza bani sau alte valori publice, sumele de bani varsate in contul imprumuturilor contractuale de stat etc.).