Mutații în dezvoltarea sistemului financiar al Comunității Uniunii Europene după anul 2000

Capitolul I- Sistemul financiar al Comunității Uniunii Europene

1.1 Introducere

Dată fiind importanța sistemului financiar pentru funcționarea economiei, asigurarea funcționării corespunzătoare a acestuia reprezintă o prioritate a factorilor de decizie. În acestă direcție, trebuie să fie stabilite clar regulile și normele de comportament și activitate, atât pentru instituțiile financiare, cât și pentru toți agenții economici care desfășoară activități financiare și economice, dar și de instituire a unui sistem de supraveghere permanentă a respectării acestora.

Pentru a putea sublinia noțiunea de sistem financiar European, mai întai trebuie să definim noțiunea de sistem financiar, acesta din urmă fiind raportat în literatura de specialitate la: sistemul de relații financiare, sistemul instituțiilor financiare, sistemul fondurilor financiare, sistemul instrumentelor de conducere și reglare a activitătii economice, sistemul de finanțare a economiei. Plecând de la toate acestea , noțiunea de sistem financiar este definită după unii autori ca fiind ansamblul de norme și tehnici ce sunt convenite și acceptate pe fundamentul unor reglementări institutionalizate ce sunt menite pentru a coordona și pentru a organiza comportamentu tărilor membre în domeniul fluxurilor financiare internationale.

În lucrarea “Gestiunea financiară a întreprinderii”, Vasile Ilie, susține că, sistemul financiar compune ansamblul instrumentelor, instituțiilor, piețelor, reglementărilor care permit efectuarea unor operațiuni financiare într-un spațiu economic național sau internațional. Sistem financiar poate fi considerat o entitate complexă formată din mijloacele bănești, rețeaua de instituții financiare (bănci comerciale, asociații de economii și împrumut etc.) și piețe (piața monetară, piața de capital, bursă etc.) acționând cu o varietate de instrumente financiare (depozite bancare, acțiuni etc.), angajate în colectarea și transmiterea banilor, creditarea și debitarea fondurilor.

Specialistul american Van Horne este de părere că sistemul financiar este format din totalitatea instituțiilor și piețelor care prestează servicii agenților economici, populației și instituțiilor administrative statale.

După părerea economistului Drobozina L., sistemul financiar reprezintă totalitatea relațiilor în diverse domenii financiare, care în procesul activității formează și utilizează fonduri de mijloace bănești.

Totodată sistemul financiar poate sa fie definit si ca un ansamblu de piete, institutii, intrumente și fluxuri financiare care trebuie să asigure deplasarea în timp și în spatiu a resurselor de capital de la cei care le posedă catre cei care le solicită (beneficiarii finantarii).

De asemenea acest sistem financiar European se bazează și pe o serie de funcții pe care le îndeplinește, acestea sunt:

- deplasarea resurselor fiananciare de la cei care au un excedent de fonduri către cei care au un deficit de resurse;

- promovarea efcienței economice prin alocarea optimă a resurselor de capital ( riscuri si costuri scăzute)

- valorificarea tuturor oportunităților de investire (fondurile sunt transferate dinspre sectoare sau domenii cu productivitate scăzută către domenii cu productivitate ridicată).

Formarea sistemului financiar al Comunitatii Europene a fost marcată de o succesiune de evenimente semnificative, acestea sunt:

- dezvoltarea unui sistem financiar original (1953-1975);

- criza finanțelor comunitare (1975-1988);

- reforma sistemului financiar al Comunitatii europene: măsurile Delors I (1987-1988) și Delors II (1993-1999).

Activitățile anuale desfăsurate între statele membre au loc prin intermediul bugetului Uniunii Europene, orientările politicii comunitare și prioritățile acestora. Bugetele anuale reprezintă părți ale ciclului bugetar de șapte ani, denumite și „perspective financiare”. Principiile fundamentale care guvernează bugetul Uniunii Europene sunt: principiul unității, principiul universalității, principiul anualității, principiul echilibrului, specifi carea cheltuielilor și fi nanțarea prin resurse proprii. Politica fiscală acționează în două sensuri: asupra creșterii economice, în faza în care economiile sunt în stadiul de încălzire accentuată, în sensul încetinirii acesteia și prin politica fiscală, care ia măsuri de accelerare în cazul economiilor afl ate în fază de recesiune. Efectele negative nu pot fi înlăturate decât prin armonizarea politicilor fiscale. Deși actualul buget este diminuat comparativ cu cel anterior, acesta este mult mai fl exibil decât bugetul precedent.