Sistemul Bugetar al Uniunii Europene

Bugetul Uniunii Europene

Prezentarea Uniunii Europene

Uniunea Europeană (UE) este o familie de ţări democratice europene care conlucrează pentru a îmbunătăţi viaţa cetăţenilor lor şi pentru a construi o lume mai bună.

Conflictele interne şi crizele ocazionale ţin prima pagină a ziarelor dar, departe de obiectivul camerelor de filmat, UE este o remarcabilă poveste de succes. În doar o jumătate de secol, Uniunea Europeană a adus pace şi prosperitate în Europa, o monedă unică europeană (euro) şi o „piaţă unică” fără frontiere care asigură libera circulaţie a mărfurilor, persoanelor, serviciilor şi a capitalurilor. Uniunea Europeană a devenit o putere comercială majoră şi lider mondial în domenii precum protecţia mediului şi ajutoarele pentru dezvoltare. Nu este de mirare că numărul statelor membre a crescut de la şase la 27 şi că există alte state candidate în vederea aderării.

Succesul Uniunii Europene se datorează, în mare măsură, modului său de funcţionare neobişnuit. Spunem neobişnuit pentru că ţările care alcătuiesc UE („statele membre”) rămân naţiuni suverane independente, dar suveranitatea tuturor este reunită pentru a obţine o putere şi o influenţă mondială pe care niciuna dintre ele nu ar putea să o atingă pe cont propriu. Departe de a fi o federaţie, ca Statele Unite ale Americii, UE este mult mai mult decât o organizaţie pentru cooperare între guverne, cum sunt Naţiunile Unite. De fapt, UE este unică.

În practică, prin reunirea suveranităţii se înţelege că statele membre deleagă anumite puteri de decizie unor instituţii comune pe care le-au creat, astfel încât deciziile cu privire la probleme specifice de interes comun să poată fi adoptate în mod democratic, la nivel european.

Există trei instituţii de decizie principale:

• Parlamentul European (PE), care reprezintă cetăţenii UE şi este ales direct de către aceştia;

• Consiliul Uniunii Europene, care reprezintă statele membre individuale;

• Comisia Europeană, care reprezintă interesele Uniunii ca un tot unitar.

Acest „triunghi instituţional” elaborează politicile şi legile care se aplică pe întregul teritoriu al UE. În principiu, Comisia propune legi noi, iar Parlamentul şi Consiliul le adoptă. Comisia şi statele membre aplică aceste legi, iar Comisia asigură respectarea lor.

Curtea de Justiţie este arbitrul final în litigiile din domeniul dreptului european.

Curtea de Conturi controlează modul de finanţare a activităţilor Uniunii.

Mai există câteva instituţii care îndeplinesc un rol esenţial în funcţionarea UE:

• Comitetul Economic şi Social European reprezintă actorii economici şi sociali din societatea civilă organizată, precum angajatorii şi angajaţii, sindicatele şi organizaţiile de consumatori;

• Comitetul Regiunilor reprezintă autorităţile regionale şi locale;

• Banca Europeană de Investiţii finanţează investiţiile în proiecte de dezvoltare economică în interiorul şi în exteriorul UE şi susţine micile întreprinderi prin Fondul European de Investiţii;

• Banca Centrală Europeană este responsabilă de politica monetară europeană;

• Ombudsmanul European investighează plângerile privind administrarea defectuoasă înaintate împotriva instituţiilor şi organismelor UE;

• Controlorul European pentru Protecţia Datelor asigură protecţia datelor cu caracter personal ale cetăţenilor.

De asemenea, agenţiile specializate îndeplinesc anumite atribuţii de natură tehnică, ştiinţifică sau administrativă.

Puterile şi responsabilităţile instituţiilor UE, precum şi normele şi procedurile pe care trebuie să le urmeze sunt prevăzute în Tratatele care stau la baza UE. Tratatele sunt aprobate de preşedinţii şi prim-miniştrii tuturor ţărilor UE şi sunt ratificate ulterior de parlamentele acestora din urmă.

Capitolele următoare descriu Tratatele, instituţiile UE şi alte organisme şi agenţii, explicând activitatea fiecărei entităţi şi modul în care interacţionează cu celelalte

CAPITOLUL I

NOŢIUNI ELEMENTARE

Bugetul UE reprezintă ansamblul resurselor financiare de care acesta dispune anual pentru îndeplinirea de către instituţiile comunitare a obiectivelor, activităţilor şi intervenţiilor comunitare stabilite în prezent prin Tratatul de la Amsterdam (TUE + TCE). În funcţie de acesta pot fi observate în fiecare an priorităţile şi orientările politice comunitare.

Comunitatea europeană pentru a finanţa programele, proiectele care le derulează are nevoie de un buget.

Bugetul comunităţii europene refelectă concepţia şi stadiul integrării europene .

Actualitatea modernă a societăţii europene a impus edificarea oficială unui buget prin constituirea bugetului Uniunii Europene.

Regulamentul financiar al acestor comunităţii precizează că bugetul lor este “actul care prevede şi autorizează în prealabil, în fiecare an, cheltuielile şi veniturile comunităţilor” .

Pentru acoperirea (asigurarea) bugetului UE, astfel statele membre sunt dispuse să transefere o parte din atributele naţionale în materie de percepere a impozitelor şi taxelor, după cum ponderea unei categorii de cheltuieli sau alteia în totalul bugetului UE care poate fi considerată o dimensiune a intervenţiei UE asupra economiilor şi politicilor naţionale.