Mutații în dezvoltarea sistemului financiar al Comunității Uniunii Europene după anul 2000

Capitolul 1. Sistemul financiar al Uniunii Europene

1.1 Conceptul de sistem financiar

Conceptul de Sistem Financiar European a cunoscut mai multe abordări de-a lungul

timpului, iar în literatura de specialitate este definit ca fiind: un sistem de relații financiare, un sistem al entităților financiare, un sistem al fondurilor financiare, un sistem al instrumentelor de reglare și conducere a activității de ordin economic, un sistem de finanțare și reglare a economiei.

Pornind de la aceste idei, conceptul de sistem financiar este perceput în viziunea unor

autori de specialitate drept un „ansamblul de norme și tehnici, convenite și acceptate pe baza unor reglementări instituționalizate menite să coordoneze și să organizeze comportamentul țărilor membre în domeniul fluxurilor financiare internaționale” .

O altă abordare a sistemului financiar este cea în care acesta este considerat ca un ansamblu

de piețe, fluxuri, entități și instrumente financiare cu ajutorul căruia să se asigure deplasarea în timp și spațiu de la deținătorii resurselor de capital la utilizatori.

Sistemul financiar European trebuie să îndeplinească și o serie de funcții specifice, dintre

care putem menționa:

- transferarea resurselor financiare de la cei ce dețin un surplus de fonduri către cei care au un deficit de fonduri;

- promovarea eficienței la nivel economic, alocând în mod optim resursele de capital, existând avantajul prezenței unor costuri și riscuri mici;

- valorificarea oportunităților de investiții, realizându-se prin transferul de fonduri de la sectoarele cu productivitate scăzută către cele cu productivitate mare.

„Clădirea sistemului financiar al Uninunii Europene este marcat de o serie de etape cu

caracter vital, existenței acesteia. Prin urmare putem enumera: „dezvoltarea unui sistem financiar original (1953-1975), criza finanțelor comunitare (1975-1988), reforma sistemului financiar al Comunității Europene: măsurile Delors I (1987-1988) și Delors II (1993-1999)” .

Prin intermediul bugetului Uniunii Europene se realizează coordonarea activităților

financiare anuale care se desfășoară între țările membre ale U.E., prioritățile și orientările politice ale acestora. Bugetele anuale sunt de fapt părți din ciclul bugetar de 7 ani, care mai poartă denumirea și de „perspective financiare”. De asemenea, există și o serie de principii ce trebuie respectate cu privire la guvernarea bugetului Uniunii Europene, precum:

- principiul anualității;

- principiul echilibrului;

- principiul unității;

- principiul universalității.

Pentru a se putea realiza dezvoltarea unui sistem financiar, este necesară existența unui

proces de unificare a instrumentelor cu caracter bugetar, mai exact o unificare economică și politică la nivel european. Această unificare s-a realizat prin parcurgerea mai multor etape, rezultând clădirea unor premise vitale formării Uniunii Europene.

1.2 Funcțiile sistemului financiar

Sistemul financiar intermediază realizarea anumitor procese economice sau sociale, care

nu pot avea loc prin alte mijloace, evidențiind menirea lor socială. Capacitatea acestuia de a mijloci realizarea directă a unor procese economice și sociale și influențarea asupra celorlate procese, a modului de înfăptuire a acestora și dezvoltarea societății, determină și funcțiile sistemului financiar care se întrepătrund cu cele ale banilor, adică: mijlocitor al schimbului de valori, mijloc de prezervare a valorii și mijloc de măsurare a valorii.

Funcția principală a unui sistem financiar este de a facilita plățile într-o economie. Pe de

altă parte, rolul sistemului financiar constă în furnizarea mecanismelor necesare cu ajutorul cărora să se realizeze transferul de fonduri financiare de la cei ce dețin surplus către cei care doresc să se împrumute.

De asemenea, pe lângă funcțiile menționate, sistemul financiar mai îndeplinește și funcții

ce sunt specifice finanțelor, precum: funcția de repartiție, funcția de control și funcția de reglare-stabilizare. Astfel, putem spune că sistemul financiar îndeplinește o serie de funcții generale, ce sunt specifice și finanțelor în ansamblu, iar pe lângă asta, îndeplinește și o serie de funcții specifice, ce sunt atribuite unor categorii financiare ale sistemului financiar, cu ajutorul cărora se delimitează funcții definitorii cu privire la finanțarea economiei.

“Funcțiile generale îndeplinite de sistemul financiar se suprapun ca mod de manifestare și

conținut cu funcțiile specifice finanțelor. În literatura de specialitate se întâlnesc, cel mai adesea, ca funcții atribuite finanțelor și sistemului financiar: funcția de repartiție, funcția de control și funcția de reglare (stabilizare) a economiei. fiecare dintre acestea având capacitatea de a mijloci procese economice de repartiție a P.I.B., de realizare a controlului financiar, respectiv de stimulare (creștere) a economiei, prin dezvoltarea unor fenomene pozitive sau, dimpotrivă, de contracarare a unor fenomene dereglatoare din economie și societate.”