Organizare și Funcționalitate la Biblioteca Centrală Universitară Mihai Eminescu Iași

Bibliotecile reprezintă instituţii specializate în organizarea, prelucrarea, dezvoltarea şi conservarea colecţiilor de cărţi şi alte documente şi publicaţii, facilitând astfel accesul persoanelor la informare, educaţie, cercetare. Cultura reprezintă ansamblul valorilor intelectuale, materiale, morale, care caracterizează o civilizaţiei şi constituie un factor semnificativ în ceea ce priveşte dezvoltarea unei societăţi. Termenul de cultură este corelat cu cel al instituţiilor care asigură derularea unor activităţi specific culturale sau ştiinţifice, remarcându-se astfel instituţiile de învăţământ, cultură şi artă. Dezvoltarea din punct de vedere cultural este posibilă prin intermediul bibliotecilor, înglobate în cadrul unui sistem naţional de depozitare ale unor colecţii de cărţi, publicaţii şi documente semnificative.

1.1. Scurt istoric al Bibliotecii Centrale Universitare „Mihai Eminescu” Iaşi

Biblioteca Centrală Universitară „Mihai Eminescu” Iaşi işi are originea în biblioteca înfiinţată de domnitorul Vasile Lupu o dată cu Academia Domnească(devenită Academia Mihăileană începând cu anul 1835) în anul 1640. În anul înfiinţării, domnitorul Vasile Lupu realizează prima donaţie de carte, iar primul articol din Regulamentul bibliotecii a fost elaborat în anul 1935. Potrivit acestui articol, biblioteca este destinată studenţilor şi profesorilor din Universitate, pentru derularea activităţilor academice şi de cercetare, dar şi celor interesaţi de cultură.

Deşi în Moldova au funcţionat în acea perioadă mai multe biblioteci, organizate fie în casele marilor boieri, fie la curţile domneşti ori la diferite mănăstiri(Bisericani, Neamţ, Doljeşti), prima bibliotecă organizată ca formă de învăţământ este considerată biblioteca Academiei de la Trei Ierarhi. Succesoare a bibliotecii de la Academia de la Trei Ierarhi, Biblioteca Centrală Universitară „Mihai Eminescu” şi-a însuşit începând cu anul 1860 caracterul de „universitară”, o dată cu înfiinţarea primei universităţi din România.

Biblioteca a funcţionat în clădirea Academiei Mihăilene în perioada 1835-1860, în Universitatea veche (în prezent Universitatea de Medicină şi Farmacie) până în 1897, în Universitatea nouă (în prezent sală de studiu din cadrul Bibliotecii Universităţii Tehnice “Gh. Asachi”). După al Doilea Război Mondial sediul bibliotecii a devenit clădirea Bibliotecii Fundaţiei “Regele Ferdinand I”, clădire construită în perioada 1930-1934 de inginerul Emil Prager după planurile arhitectului Constantin Jotzu. Clădirea fundaţiei „Regele Ferdinand I” a fost cedată la data de 1 septembrie 1945 bibliotecii, întregul patrimoniu al fundaţiei trecând în administrarea Universităţii din Iaşi. Activitatea bibliotecii a fost întreruptă în anumite momente, motivele invocate fiind lipsa spaţiului(în anul 1859), cutremurul din anul 1940, Al Doilea Război Mondial(în anul 1944), precum şi fondurile de publicaţii risipite sau distruse de anumite calamităţi.

În anul 1949 facultăţile de Drept, Ştiinţe Economice, Filozofie, Limbi clasice şi moderne, Biologie, Matematică, Fizică, Geologie etc. devin filiale ale Bibliotecii Universitare, care în anul 1953 devine Biblioteca Centrală Universitară „Nicolae Bălcescu”. Începând cu anul 1958 numele bibliotecii devine Biblioteca Centrală Universitară „Mihai Eminescu”, denumire păstrată şi în prezent.

Deschiderea oficială a bibliotecii a avut loc la data de 23 noiembrie 1841, iar până în anul 1864, organizarea şi funcţionarea bibliotecii a fost derulată prin intermediul unui singur bibliotecar şi al unui ajutor al său. Volumul foarte mare de unităţi bibliografice a determinat ca personalul angajat al bibliotecii să evolueze permenent. Astfel, dacă la sfârşitul secolului al XIX-lea acivitatea bibliotecii se derula sub suprevegherea unui bibliotecar, unui subbibliotecar şi a unor trei custozi, în anul 1910 personalul angajat al bibliotecii a crescut la 6 persoane, respectiv 128 de persoane în anul 1989. În prezent, personalul angajat al bibliotecii numără 188 de persoane, acestea alcătuind personalul de specialitate(aproximativ 150 de bibliotecari, bibliografi, cercetători, redactori, documentarişti, resauratori, informaticieni, custozi, depozitari) şi personalul cu funcţii administrative sau de întreţinere.

Biblioteca Centrală Universitară „Mihai Eminescu” Iaşi funcţionează pe baza legii bibliotecilor şi a Regulamentului de organizare şi funcţionare a bibliotecilor centrale universitare şi a bibliotecilor instiuţiilor de învăţământ superior. Astfel, biblioteca reprezintă o structură integrată în sistemul naţional de învăţământ, participând la derularea procesului cultural.

BCU reprezintă una dintre cele patru biblioteci naţionale şi găzduieşte trei filiale ale unor instituţii de renume precum British Council, Biblioteca Germană Iaşi, Centrul de Consiliere Educaţională al Comisiei Fullbright. Totodată, biblioteca deţine circa 2.527.641 unităţi bibliografice necesare asigurării nevoilor culturale, de informare şi cercetare.

Documentele existente în bibliotecă cuprind numeroase categorii de publicaţii(manuale, cursuri, enciclopedii, dicţionare, bibliografi, ziare şi reviste, documente ştiinţifice), unele dintre ele cu o valoare incontestabilă pentru cultura românească. După Biblioteca Academiei Române din Bucureşti, Biblioteca Centrală Universitară „Mihai Eminescu” deţine cel mai valoros fond de carte, ce cuprinde manuscrise, carte românească veche, carte străină veche, hărţi vechi, documente rare, care conferă operelor o valoare autentică.