Pactul de Stabilitate și Creștere și Impactul Asupra Statelor Semnatare

1.Introducere

Pactul de Stabilitate şi Creştere a fost şi rămâne una dintre problemele cele mai controversate ale Uniunii Europene în perioada actuală. Fiind un subiect complex, de actualitate, care influențează în mod direct evoluția României, atât membră a Uniunii Europene, cât și semnatară a Pactului, ne-am propus să realizăm o lucrare în care sa analizăm principalele căi de acțiune ale țărilor semnatare. Lucrarea de fața cuprinde o prezentare generală a acordului, realizată pe bază legislativă, dar și impactul pe care acest acord l-a avut asupra statelor semnatare, respectiv membrii UE. De asemenea, proiectul cuprinde date statistice furnizate de Instituțiile autorizate care oferă o imagine de ansamblu a Uniunii Europene, dar și comparații în ceea ce privește gradul de dezvoltare, deficitul bugetar și cuantumul datoriei publice între țările membre. În final este prezentată situația Romaniei în cadrul Pactului de Stabilitate și Creștere și impactul acestuia asupra politicii bugetare.

2.Pactul de stabilitate şi creştere

Pactul de stabilitate şi creştere este un acord încheiat în decembrie 1996,în cadrul Consiliului European de la Dublin, între Regatul Belgiei, Republica Bulgaria, Regatul Danemarcei, Republica Federală Germania, Republica Estonia, Irlanda, Republica Elenă, Regatul Spaniei, Republica Franceză, Republica Italiană, Republica Cipru, Republica Letonia, Republica Lituania, Marele Ducat de Luxemburg, Ungaria, Malta, Regatul Țărilor de Jos, Republica Austria, Republica Polonă, Republica Portugheză, România, Republica Slovenia, Republica Slovacia, Republica Finlanda și Regatul Suediei, denumite „părți contractante”.

„Părţile contractante convin, în calitate de state membre ale Uniunii Europene, să consolideze pilonul economic al Uniunii Economice şi Monetare prin adoptarea unui set de reguli care au ca scop promovarea disciplinei bugetare prin intermediul unui pact bugetar, consolidarea coordonării politicilor lor economice şi îmbunătăţirea guvernanţei în zona euro, sprijinind astfel atingerea obiectivelor Uniunii Europene privind creşterea economică durabilă, ocuparea forţei de muncă, competitivitatea şi coeziunea socială.“

Pactul cuprinde o rezoluție a Consiliul European (adoptată la Amsterdam la 17 iunie 1997) și două regulamente ale Consiliului de Miniștri adoptate la 7 iulie 1997 în care se precizează detaliile tehnice ale Pactului (supravegherea pozițiilor bugetare și coordonarea politicilor economice, și respectiv implementarea procedurii în caz de deficit excesiv).

În esența acest acord presupune necesitatea asigurării faptului că „deficitul administraţiei publice al statelor membre nu depăşeşte nivelul de 3% din produsul lor intern brut, la preţurile pieţei, şi că nivelul datoriei lor publice nu depăşeşte pragul de 60% din produsul lor intern brut, la preţurile pieţei.“

Astfel, „toate statele vor trebui să respecte Pactul de stabilitate și creștere, sa împiedice finanțarea directă a deficitului bugetar de către Banca Centrală, să intrezică accesul privilegiat al autorităților publice la instituțiile financiare și să asigure libera circulație a capitalului.“

2.1. Rezoluţia Consiliului European de la Amsterdam privind Pactul de stabilitate şi creştere

Consiliul European stabileşte direcţiile politice generale ale UE, dar nu are puteri legislative. Este condus de un preşedinte (în prezent Herman Van Rompuy ) şi îi reuneşte pe şefii de stat şi de guvern din ţările membre, alături de preşedintele Comisiei Europene (în prezent Jose Manuel Barroso), de două ori pe semestru, în cadrul unor întruniri care se desfăşoară pe parcursul mai multor zile. Comisia Europeană acționează drept putere executivă a Uniunii Europene și are responsabilitatea inițierii de proiecte legislative și conducerea permanentă a UE. Este organizată ca un cabinet de guvern, cu 27 de comisari pentru diferite domenii de activitate, unul pentru fiecare stat membru, ei având obligația de a reprezenta interesele UE ca un întreg și nu interesele naționale.Parlamentul European reprezintă cetăţenii UE şi este ales direct de către aceştia. Actualul președinte al Parlamentului este Martin Schulz.Consiliul Uniunii Europene reprezintă statele membre și este numit, adesea, Consiliul. Preşedinţia Consiliului este deţinută, prin rotaţie, de statele membre.

Rezoluția oferă statelor membre (părților contractante), Consiliului şi Comisiei orientări politice ferme pentru punerea în aplicare rapidă şi riguroasă a Pactului de stabilitate şi creştere (PSC). Rezoluţia încurajează statele membre să aplice politici bugetare sănătoase odată ajunse în a treia etapă a uniunii economice şi monetare (UEM).Statele membre se angajează să respecte obiectivul bugetar pe termen mediu vizând o situaţie bugetară apropiată de echilibru sau excedentară.Această situație este îndeplinită „dacă soldul structural anual al administraţiei publice respectă obiectivul pe termen mediu specific ţării respective, cu o limită inferioară a deficitului structural de 0,5 % din produsul intern brut, la preţurile pieţei.“

2.2. Componenta preventivă: Supravegherea politicilor bugetare

Supravegherea politicilor bugetare se realizează pe baza Regulamentul (CE) nr. 1466/97 al Consiliului din 7 iulie 1997 privind consolidarea supravegherii poziţiilor bugetare şi supravegherea şi coordonarea politicilor economice. Deoarece Regulamentul citat mai sus a suferit numeroase modificări baza legislativă utilizată este Regulamentul (UE) Nr. 1175/2011 al Parlamentului European și al Consiliului, care cuprinde toate modificările ulterioare.

Regulamentul se aplică atât statelor membre care au adoptat moneda unică, cât şi celor care nu au adoptat-o încă.Acest regulament reprezintă componenta preventivă a Pactului de stabilitate şi creştere. Obiectivul regulamentului este supravegherea şi coordonarea politicilor bugetare ale statelor membre pentru a asigura preventiv disciplina bugetară în cadrul Uniunii Europene. „Componenta preventivă a PSC solicită statelor membre să atingă și să mențină un obiectiv bugetar pe termen mediu și să prezinte un program de stabilitate și de convergență în acest sens. Pentru componenta preventivă a PSC ar fi benefice forme de supraveghere mai stricte, care să asigure respectarea de către statele membre a cadrului de coordonare bugetară a Uniunii.“

Regulamentul prevede un semestru european la începutul fiecărui an, pentru a ajuta statele membre să pună în aplicare politici bugetare solide. Statele membre trebuie să prezinte Comisiei programe de stabilitate (pentru statele membre participante la zona euro) şi programe de convergenţă (pentru statele membre din afara zonei euro) în care adoptă un obiectiv bugetar pe termen mediu. Aceste programe sunt evaluate de către Comisie şi pe baza lor se fac recomandările pentru fiecare stat de către Consiliu .