Plasamente în acțiuni cotate la BVB

LUCRAREA NR. 1

FORMELE PLASAMENTELOR LA BURSA DE VALORI BUCUREŞTI

1.1. Definiţia şi gruparea acţiunilor

Într-o accepţiune sintetizatoare acţiunile pot fi definite ca reprezentând titluri financiare negociabile ce conferă deţinătorului poziţia de proprietar colectiv asupra proprietăţii indivizibile a societăţii emitente. În fapt aceste titluri financiare reprezintă “fracţiuni din capitalul social al unei societăţi comerciale” care au o anumită valoare nominală conferind deţinătorului, persoană fizică sau juridică, un cumul de drepturi dintre am putea menţiona:

- dreptul de a solicita emitentului onorarea angajamentelor asumate la emiterea acţiunilor;

- dreptul de a dispune după cum doreşte de acţiunile deţinute;

- dreptul la vot - adică dreptul de a alege şi de a fi ales în consiliul de administraţie al societăţii.

- dreptul la dividend dar şi obligaţia de a participa la pierderi;

- dreptul de control asupra documentelor societăţii;

- dreptul de informare asupra activităţii societăţii;

- dreptul de preemţiune care dă acţionarilor existenţi prima opţiune de cumpărare a emisiunilor suplimentare de acţiuni proporţional cu numărul de acţiuni deţinut. Scopul pentru care s-a constituit acest drept vizează pe de o parte protejarea poziţiei de control, iar pe de altă parte protejarea acţionarilor împotriva diluării valorii deţinute din capitalul societăţii.

În funcţie de drepturile pe care le generează acţiunile se emit sub două forme şi anume :

- acţiuni ordinare ce oferă deţinătorului dreptul la vot, dreptul la dividend variabil, direct proporţional cu cota de participare la capitalul social şi aplicat la valoarea nominală, şi a căror decizie de a se emite aparţine societăţii pe acţiuni şi acţionarilor ;

- acţiuni preferenţiale care dau dreptul la un dividend fix, prestabilit, indiferent de mărimea profitului care va fi realizat de societate, dar nu dau drept de vot posesorului. Acţiunile preferenţiale se emit pentru perioade limitate de timp şi sunt adresate mai ales investitorilor care nu sunt dispusi să rişte prea mult şi preferă un venit stabil, chiar dacă acesta este mai mic. Trebuie menţionat faptul că acţiunile preferenţiale pot convertite în acţiuni ordinare.

Indiferent însă dacă este vorba de acţiuni ordinare sau preferenţiale acestea îmbracă una din următoarele forme:

- acţiuni la purtător, care nu poartă nici un nume înscris şi se pot transmite fără nici o formalitate;

- acţiuni nominative, care au înscris numele posesorului şi se pot transfera numai prin transcrierea tranzacţiilor într-un registru.

1.2. Definiţia şi gruparea obligaţiunilor

Obligaţiunile sunt titluri financiare reprezentând creanţa deţinătorului acesteia asupra emitentului ei, rezultată în urma unui împrumut pentru care acesta din urmă - o companie, agenţie publică sau statul – plăteşte periodic o dobândă, de regulă fixă, urmând să răscumpere obligaţiunea peste un anumit termen.

Pentru a prezenta caracteristicile obligaţiunii putem face o comparaţie cu acţiunile. Astfel, dacă avem în vedere poziţia investitorului obligaţiunea apare ca un titlu de creanţă în timp ce acţiunea este un titlu de proprietate. De asemenea, obligaţiunea este valabilă numai până la scadenţă în timp ce acţiunea nu are durată de viaţă. Din punct de vedere al fructificării investiţiei, obligaţiunea generează certitudinea fructificării prin faptul că emitentul îşi asumă obligaţia de a plăti dobânzile indiferent de rezultatul obţinut în timp ce dividendul nu poate fi încasat dacă rezultatele obţinute sunt necorespunzătoare sau dacă se decide de către Adunarea Generală a Acţionarilor să nu se distribuie dividende. Dacă avem în vedere riscul plasamentului, atunci putem spune că riscul asumat de investitorul în obligaţiuni este mai mic decât riscul pe care îl implică investiţia în acţiuni. În sfârşit, deţinătorii de obligaţiuni sunt creditori şi, ca urmare, trebuie achitaţi înaintea acţionarilor preferenţiali sau comuni dacă apare situaţia de intrare în faliment.

Obligatiunile au câteva elemente caracteristice care unele sunt precizate încă de la emisiune:

- valoarea nominală, reprezintă suma pe care emitentul trebuie să o ramburseze posesorului obligaţiunii;

- volumul total al emisiunii;

- dobânda (cuponul);

- scadenţa;

- durata de viaţă a obligaţiunii, adică perioada dintre emitere şi scadenţa;

- preţul de emisiune, adică valoarea la care se pune în circulaţie efectiv obligaţiunea; acesta poate fi mai mare decât valoarea nominală (supra pari), egal cu aceasta (ad pari) sau mai mic (sub pari) lucru stabilit în funcţie de condiţiile pieţei şi de urgenţa obţinerii fondurilor;

- modalităţile de rambursare;

- randamentul obligaţiunii, indicator calculat în funcţie de preţul de emisiune şi dobânda anunţată.

Exista o mare varietate de tipuri de obligaţiuni în funcţie de necesităţile societăţilor emitente, dar mai ales din dorinţa de a fi cât mai atractive pentru investitori. În acest sens au fost create o mulţime de tipuri de obligaţiuni care ţin cont de diverse caracteristici ale investitorilor: profilul de risc al acestora, randamentul pe care îl asteaptă, durata pe care sunt dispusi să investească, scopul urmărit de aceştia etc. Din această multitudine de tipuri de obligaţiuni le prezentăm succint pe cele mai întâlnite şi anume:

a) Obligaţiuni clasice (obişnuite) care au o scadenţă determinată, iar dobânda (fixă) se plateşte periodic;

b) Obligaţiuni indexate - sunt acelea la care emitentul se obligă de a le actualiza dobânda (valoarea) în funcţie de un anumit indice (spre exemplu funcţie de indicele inflaţiei);

c) Obligaţiuni cu durată de viaţă variabilă şi care permit emitentului sau posesorului să modifice scadenţa acestora, adică durata împrumutului. Aceasta poate să însemne prelungirea duratei împrumutului sau rambursarea înainte de scadenţă. Oricare din aceste operaţiuni, în funcţie de cine este solicitată şi de sensul ei (prelungire sau scurtare) implică plata unor bonusuri sau penalizări la suma de rambursat;