Politică de creditare în România

INTRODUCERE

Analiza creditului reprezintă procesul prin care banca, pe baza unor informaţii furnizate de documente puse la dispoziţie de client şi a oricărei informaţii relevante obţinute din alte surse, stabileşte dacă clientul are bonitatea necesară (capacitatea de a-şi achita obligaţiile pe care urmează să şi le asume prin semnarea contractului de credit) şi urmăreşte limitarea la maxim a expunerii băncii la riscul de credit.

Procesul de analiză a creditului va cuprinde o analiză formală şi o analiză de fond, care va avea atât o dimensiune cantitativă, cât şi una calitativă.

Verificarea de fond calitativă a persoanelor fizice presupune verificarea comportamentului solicitantului/soţului, soţiei, codebitorului, girantului, verificarea adresei domiciliului/reşedinţei solicitantului, verificarea unităţii care a eliberat adeverinţa de venit pentru solicitant/codebitori/giranţi

Pentru efectuarea analizei dosarului de creditare pentru persoane juridice, banca utilizează următoarele surse de informaţii: situaţiile financiare, analizele economice şi sectoriale şi informaţiile complementare.

Elementele de analiză financiară a întreprinderii se referă la analiza bilanţului, a lichidităţii şi solvabilităţii, analiza sistemelor de rate (profita-bilitate, lichiditate, rate financiare), analiza capacităţii de autofinanţare (CAF), analiza fluxului de numerar (cash-flow), anticiparea falimentului unei companii (prin metoda contabilă şi metoda bancară).

Formatul aplicaţiei este relativ tipizat; el poate varia, însă va trebui să conţină următoarele informaţii: propunerea de credit, sumarul aplicaţiei, prezentarea societăţii, prezentarea sectorului de activ, analiza situaţiilor financiare a societăţii, recomandarea finală a analistului de credit.

Elementele esenţiale în analiza procesului de creditare sunt: persoana, capacitatea de rambursare, garanţiile, scopul în care creditul este solicitat, perioada (durata) creditului, rentabilitatea, valoarea creditului, avantajele băncii şi ale beneficiarului, piaţa.

Metodologia de creditare cuprinde mai multe etape: etapa preli-minară, etapa depunerii dosarului, etapa analizei documentaţiei, etapa determinării indicatorilor de apreciere, etapa aprobării creditelor, etapa constituirii garanţiei, etapa încheierii contractelor, etapa derulării şi urmăririi creditelor.

I.Rolul calitatii portofoliului de credite bancare

Pentru multi observatori principala operatie bancara este creditarea.Orice banca isi asuma, intr-o oarecare masura, riscuri atunci cand acorda credite si, in mod cert, toate bancile inregisteaza in mod curent pierderi la portofoliul de credite, atunci cand unii dintre debitori nu isi onoreaza obligatiile.Oricare ar fi insa nivelul riscurilor asumate, pierdeile la portofoliul de credite pot fi minimizate daca operatiile de creditare sunt organizate si gestionate cu profesionalism.

Pentru a depasi deficientele sistemice si procedurale de acest gen, care duc la cresterea pierderilor la portofoliul de credite,bancile trebuie sa conceapa si sa implementeze politici de creditare performante si sa angajeze/pregateasca un personal de un profesionalism ireprosabil,care sa inteleaga si sa respecte disciplina acestor norme.

Politica de creditare in Romania

Pentru ca o politica bancara de creditare sa se dovedeasca si utila, ea trebuie sa indeplineasca conditii de formulare corecta si continut complet.

O politica de creditare poate fi apreciata ca fiind corecta daca in elaborarea ei s-a acordat prioritate atingerii urmatoarelor obiective:

- selectia unor credite sigure si cu o probabilitate maxima de rambursare;

- asigurarea unor plasamente fructuoase pentru fondurile de care dispune banca;

- incurajarea extinderii creditelor care corespund nevoilor pietei pe care opereaza banca.

Politicile de creditare variaza in timp si in functie de ciclul economic. Ele trebuie sa fie actualizate si sa devina adaptabile la modificarile mediului concurential si economic.

Continutul unei politici de creditare comporta trei parti principale: formulari politice cu caracter general referitoare la sarcinile compartimentului de creditare si la calitatile optime ale portofoliului de credite, principii si proceduri recomandate in constituirea si administrarea portofoliului de credite si, in fine proceduri si parametri detaliati de creditare, specifici fiecarui tip de credite – normele de creditare.