Politicile și Facilitățile Speciale de Finanțare Oferite Țărilor Membre de Către Fondul Monetar Internațional

1. Scurt Istoric FMI

Fondul Monetar Internaţional este un organism interstatal autonom specializat, din sistemul ONU, creat pe baza acordului din 1944 al Conferinţei Monetare şi Financiare Internaţionale de la Bretton Woods, când a fost adoptat statutul său, la 22 iulie 1944, şi a intrat în vigoare la 27 decembrie 1945, în momentul în care 29 de state au semnat şi ratificat acordul de la Bretton Woods. Şi-a început activitatea la 1 martie 1947, iar sediul său este la Washington. Prin întemeierea FMI s-a urmărit, în principal, lichidarea asociaţiilor valutare de felul Asociaţiei zonei lirei sterline, în vederea întăririi poziţiei dolarului SUA, finanţarea statelor membre cu balanţe de plăţi deficitare şi accelerarea procesului de trecere la convertibilitatea monetară. Elementele sale constitutive s-a desprins din planurile White şi Keynes, fiind un rezultat al unui compromis anglo- american, cu predominare americană.

Fondul Monetar Internaţional a devenit o instituţie internaţională care asigură cooperarea interguvernamentală în domeniul monetar şi financiar, reglementarea comportamentului monetar al statelor membre, sprijinirea ţărilor membre care se confruntă cu deficite ale balanţei de plăţi, promovarea unor politici şi strategii prin care membrii acţionează în direcţia susţinerii creşterii economice şi a stabilităţii sistemului monetar internaţional .

Obiectivul principal al Fondului Monetar Internaţional este de a acordă credite statelor membre, în caz de deficit al balanţelor de plăţi. Însă, conform statului FMI, acesta are în vedere şi îndeplinirea unor alte obiective, dintre care: promovarea cooperării monetare internaţionale printr-o instituţie permanentă, care să ofere cadrul unor consultări între ţările membre în legatură cu aceste probleme; facilitarea dezvoltării echilibrate a schimburilor internaţionale de natură să contribuie la promovarea şi menţinerea unor niveluri ridicate de utilizare a resurselor umane, materiale şi financiare ale statelor membre; promovarea stabilităţii valutare, menţinerea unor aranjamente ordonate de schimb între membri şi evitarea manipulării cursurilor valutare ca mijloc de concurenţă neloială; asigurarea accesului ţărilor membre sprijinirea organizării unui sistem multilateral de plăţi, legate de tranzacţiile dintre membri şi eliminarea restricţiilor valutare, care frânează dezvoltarea comerţului internaţional.

Obiectivele urmărite de către FMI sunt atât de natură internă, cât şi de natură externă. Pe plan naţional, FMI a primit misiunea de “a contribui la instaurarea şi menţinerea nivelurilor ridicate de utilizare a resurselor de muncă şi ale venitului real şi la dezvoltarea resurselor productive ale tuturor ţărilor membre”. Pe plan internaţional, FMI trebuia să “promoveze expansiunea şi creşterea armonioasă a comerţului internaţional”. Astfel, FMI a putut concura la prosperitatea naţională şi internaţională şi să evite ca aceste două obiective fundamentale să devină contradictorii .

Toate mecanismele FMI şi politicile pe care le-a pus în acţiune, au fost orientate în direcţia realizării obiectivelor prezentate. Disciplina pe care Fondul Monetar Internaţional a impus-o membrilor săi în relaţiile lor monetare s-a prezentat sub forma unui cod de bună conduită care a avut drept scop evitarea crizelor şi a conflictelor dintre ei.