Politicile și facilitățile speciale de finanțare oferite de FMI

1. Scurt istoric FMI

Fondul Monetar Internațional este un organism interstatal autonom specializat, din sistemul ONU, creat pe baza acordului din 1944 al Conferinței Monetare și Financiare Internaționale de la Bretton Woods, când a fost adoptat statutul său, la 22 iulie 1944, și a intrat în vigoare la 27 decembrie 1945, în momentul în care 29 de state au semnat și ratificat acordul de la Bretton Woods. Și-a început activitatea la 1 martie 1947, iar sediul său este la Washington. Prin întemeierea FMI s-a urmărit, în principal, lichidarea asociațiilor valutare de felul Asociației zonei lirei sterline, în vederea întăririi poziției dolarului SUA, finanțarea statelor membre cu balanțe de plăți deficitare și accelerarea procesului de trecere la convertibilitatea monetară. Elementele sale constitutive s-a desprins din planurile White și Keynes, fiind un rezultat al unui compromis anglo- american, cu predominare americană.

Fondul Monetar Internațional a devenit o instituție internațională care asigură cooperarea interguvernamentală în domeniul monetar și financiar, reglementarea comportamentului monetar al statelor membre, sprijinirea țărilor membre care se confruntă cu deficite ale balanței de plăți, promovarea unor politici și strategii prin care membrii acționează în direcția susținerii creșterii economice și a stabilității sistemului monetar internațional .

Obiectivul principal al Fondului Monetar Internațional este de a acordă credite statelor membre, în caz de deficit al balanțelor de plăți. Însă, conform statului FMI, acesta are în vedere și îndeplinirea unor alte obiective, dintre care: promovarea cooperării monetare internaționale printr-o instituție permanentă, care să ofere cadrul unor consultări între țările membre în legatură cu aceste probleme; facilitarea dezvoltării echilibrate a schimburilor internaționale de natură să contribuie la promovarea și menținerea unor niveluri ridicate de utilizare a resurselor umane, materiale și financiare ale statelor membre; promovarea stabilității valutare, menținerea unor aranjamente ordonate de schimb între membri și evitarea manipulării cursurilor valutare ca mijloc de concurență neloială; asigurarea accesului țărilor membre sprijinirea organizării unui sistem multilateral de plăți, legate de tranzacțiile dintre membri și eliminarea restricțiilor valutare, care frânează dezvoltarea comerțului internațional.

Obiectivele urmărite de către FMI sunt atât de natură internă, cât și de natură externă. Pe plan național, FMI a primit misiunea de “a contribui la instaurarea și menținerea nivelurilor ridicate de utilizare a resurselor de muncă și ale venitului real și la dezvoltarea resurselor productive ale tuturor țărilor membre”. Pe plan internațional, FMI trebuia să “promoveze expansiunea și creșterea armonioasă a comerțului internațional”. Astfel, FMI a putut concura la prosperitatea națională și internațională și să evite ca aceste două obiective fundamentale să devină contradictorii .

2. Politicile și facilățile speciale de finațare ale FMI

2.1 Principiile așezate la baza accesului țărilor membre la resursele Fondului Monetar Internațional

Utilizarea resurselor FMI este, în general, prevăzută și reglementată prin statutul său.

Principiile care stau la baza accesului țărilor membre la resursele FMI sunt:

- Accesul egal la resursele sale, în sensul aplicării principiului tratamentului egal și nediscriminatoriu;

Statutul Fondului Monetar Internațional nu împarte țările membre în categorii diferite, nu prevede drepturi și obligații diferite, funcție de stadiul de dezvoltare economică și de cotele de participare la Fond. Resursele se utilizează de către acel stat membru, pe baza principiului tratamentului egal și nediscriminatoriu, în vederea susținerii politicilor economice necesare reducerii dezechilibrului balanței de plăți.

Principiul egalității accesului nu exclude instituirea unor facilități speciale, care deși sunt deschise tuturor țărilor membre, vizează corecția unor dezechilibre cu care se confruntă adesea unele țări.

- Accesul depinde de situația balanței de plăți- în funcție de necesitățile țărilor membre privind corectarea dezechilibrelor acesteia, dar și de capacitatea de ajustare a economiei și de restituire a sumelor către FMI;

Asistența financiară a Fondului Monetar International îi sprijină pe membri să corecteze dezechilibrele din balanțele de plăți. În același timp, FMI susține programele ce se aplică de țările membre și pe seama asistenței financiare din alte surse, respectiv de la creditori privați, oficiali ce asigură redistribuirea fondurilor de la țările cu surplus la țările cu deficit al balanței de plăți.

- Accesul liber la resurse- relațiile țărilor membre cu FMI se derulează la cererea țării respective, respectând prerogativele sale asupra politicilor economice și financiare, ceea ce nu exclude examinarea de către experții FMI a acestora;

Țările membre pot fi încurajate să adopte unele programe și măsuri, în vederea reducerii deficitului balanței de plăți, pe seama resurselor ordinare, atunci când se constată un dezechilibru sau pentru a preveni un dezechilibru extern.

- Condiționalitatea în utilizarea resurselor- cu excepția tragerilor în cadrul tranșei de rezervă ce sunt condiționate, celelalte forme de acces la resursele sale implică elaborarea și aplicarea de către țările membre a unor programe economice, în vederea eliminării cauzelor dezechilibrelor externe.