Portofoliul de investiții

Prezentarea teme si motivarea ei:

Aceasta lucrare are ca obiectiv trecerea in revista a notiunilor de risc, rentabilitate si investitie pe piata de capital. Lucrarea are 2 parti importante una teoretica in care sunt specificate conceptele de baza ale pietei de capital, modul de organizare si functiile acesteia, modul de calcul al indicatorilor de risc si rentabilitatesi o parte practica in care, pe baza analizei indicatorilor bursieri se constituie un portofoliu de investitii si anticipeaza evolutia lui viitoare.

Piata de capital

Piaţa capitalurilor este specializată în intermedierea de tranzacţii cu active financiare care au scadenţe pe termene medii şi lungi. Prin intermediul ei, sunt satisfăcute nevoile de capital ale solicitanţilor cu disponibilităţile de capital ale ofertanţilor. În general, piaţa capitalurilor măreşte posibilităţile financiare.

Principalele funcţii ale pieţei de capitaluri sunt următoarele:

- emisiunea şi vânzarea pentru prima dată de titluri financiare ale emitenţilor sau debitorilor către posesorii de capitaluri financiare care doresc să cumpere valori mobiliare;

- negocierea de valori mobiliare, cu condiţia ca acestea să fie vândute şi transformate în lichidităţi de primii lor posesori şi mai înainte de scadenţă.

In functie de momentul in care se realizeaza tranzactia, piata de capital se imparte in doua segmente:

Piata primara. Este piata pe care emisiunile noi de valori mobiliare sunt negociate pentru prima data. Concret, este vorba de procesul prin care intermediarii financiari, care de regula fac legatura intre societatea emitenta si investitori, se obliga sa plaseze valorile mobiliare nou emise in schimbul unui comision.

Piata secundara. Odata puse in circulatie valorile mobiliare pe piata primara, acestea fac obiectul tranzactiilor pe piata secundara. Functionarea efectiva a pietei secundare se realizeaza prin intermediul pietelor de negocieri sau organizate: este in principal vorba de bursa de valori si de piata extrabursiera (sau piata OTC - Over the Counter Market).

Diferenta dintre cele doua forme organizate ale pietei de capital (bursa si piata OTC) consta in existenta unor conditii si criterii de eficienta economico-financiara, de informare a investitorilor, referitoare la numarul de actiuni puse in circulatie, etc pentru accesul la bursa, conferind societatii cotate pe aceasta piata garantii superioare pentru investitori.

Tipurile şi caracteristicile pieţei de capital

Pieţele de capital pot fi grupate în funcţie de anumite criterii şi caractere, cum ar fi: nivelul de tranzacţionare, titlul de hârtii de valoare trazacţionate, procedurile de schimb utilizate, localizarea fizică a pieţei.

a) Nivelul de tranzacţionare. Conform acestui criteriu există:

- piaţa primară este piaţa în cadrul căreia emisiunile de titluri sunt tranzacţionate pentru prima dată; emitenţii de titluri obţin fondurile necesare pentru dezvoltarea afacerilor lor;

- piaţa secundară este piaţa în cadrul căreia sunt tranzacţionate titlurile ce sunt deja în circulaţie. Este piaţa tranzacţiilor repetate, în funcţie de cerera şi oferta de capital exprimate. Această piaţă face obiectul activităţilor bursiere şi al mecanismelor acestora. Ea mai este denumită şi piaţă bursieră;

- a treia piaţă este piaţa în cadrul căreia are lor comercializarea titlurilor din afara bursei, printr-o reţea specializată de societăţi de servicii de investiţii financiare;

- a patra piaţă sau piaţa tranzacţiilor directe este piaţa în cadrul căreia titlurile sunt comercializate în bloc printr-o reţea de instituţii financiare la are iau parte cei interesaţi.

Piaţa a treia şi a patra sunt cele mai noi pieţe, dar cu dimensiuni deja notabile şi care pot juca, în viitor, un rol de importanţă crescândă în tranzacţiile cu titluri.

b) Tipul de titluri. Conform acestui criteriu există, în principal:

- piaţa de acţiuni. Este piaţa de tranzacţionare a acṭiunilor comune şi a celor preferenţiale, precum şi a altor tipuri de acţiuni ce acordă drepturi reziduale asupra veniturilor emitenţilor;

- piaţa obligaţiunilor. Este piaţa de tranzacţionare a oricărei creanţe ce presupune plăţi periodice ale cupoanelor şi rambursarea fondului de împrumut la data scadentă;

- piaţa titlurilor de stat. Este piaţa titlurilor de valoare puse spre vânzare populaţiei şi persoanelor juridice de către stat.

c) Proceduri de tranzacţionare. Conform acestui criteriu există:

- piaţa de licitaţie. Este piaţa în cadrul căreia tranzacţionarea este controlată de o a treia parte (numită şi agent de piaţă), în funcţie de suprapunerea preţurilor ordinelor de cumpărare sau de vânzare, în cazul anumitor titluri. Tranzacţiile sunt efectuate la acele preţuri pentru care există şi cerere şi ofertă. Piaţa este impersonală, în sensul că identităţile celor ce vând sau cumpără sunt necunoscute.

- piaţa de negociere. Este piaţa în cadrul căreia cei ce vând sau cumpără negociază între ei volumul şi preţul titlurilor în mod direct sau printr-un agent: broker sau dealer. Dacă o tranzacţie este încheiată de către dealer sau broker, identitatea unei părţi rămâne necunoscută celeilalte. Acest tip de piaţă este util pentru titlurile inactive şi pentru tranzacţiile de valori foarte mari, care pot determina fluctuaţii pe termen pe piaţa de licitaţie, până în momentul în care vor exista destule ordine în cealaltă parte a pieţei. Piaţa de negociere se mai numeşte şi piaţa inter-dealeri.

d) Locul tranzacţionării. Conform acestui criteriu există:

- piaţa organizată. Este piaţa cu reguli de tranzacţionare stabilite, de regulă, după principiile de lucru ale pieţei de licitaţie, la un sediu central cu localizare certă. Acţiunile sunt tranzacţionate în cadrul unui astfel de tip de piaţă.