Proiect monedă și credit - sistemul bancar

1. Definiţii şi concepte

Sistemul bancar este reprezentat de ansamblul coerent al diferitelor categorii de instituţii financiar-bancare, care funcţionează într-o ţară, răspunzând necesităţilor unei etape a dezvoltării social-economice.

Într-o altă definiţie, sistemul bancar este alcătuit din totalitatea instrumentelor şi tehnicilor de plată şi reprezintă un domeniu de importanţă pregnantă în desfăşurarea operaţiunilor economice şi financiare în cadrul economiei de piaţă.

În general, sistemul bancar dintr-o ţară cuprinde:

- cadrul instituţional, format din banca centrală (cu rol de coordonare şi supraveghere), bănci comerciale şi alte instituţii financiare asimilate acestora;

- cadrul juridic, format din ansamblul reglementărilor care guvernează activitatea bancară.

În evoluţia sa, sistemul bancar parcurge faze de specializare şi sectorizare.

Specializarea (din punct de vedere al proceselor economice) reprezintă limitarea producţiei la anumite produse sau, altfel spus, producerea unei game restrânse de produse. În acest context, specializarea bancară poate fi privită ca fiind orientarea activităţii diferitelor bănci doar spre anumite servicii, operaţiuni, produse bancare.

Noţiunea de sectorizare poate fi definită ca fiind un tip aparte de specializare ce constă în orientarea activităţii bancare spre anumite domenii de activitate economică (sectoarele economiei naţionale).

Evoluţiile în domeniu, care au fost determinate atât de creşterea considerabilă a dimensiunilor fluxului de plăţi, cât şi de eforturile organizatorice de a opera cu maximă eficienţă (datorată noilor tehnologii angajate în domeniu), au condus la constituirea unui segment independent de abordare ştiinţifică a sistemului bancar.

Sistemul bancar, ca parte specifică a relaţiilor monetare privind instrumentele şi tehnicile de plată, s-a dezvoltat puternic, fiind susţinut de tehnologia modernă, de progresele intense ale informaticii şi telecomunicaţiilor.

În vestul Europei, ultimii 10 – 15 ani au reprezentat o etapă de ample transformări în domeniul bancar, care au solicitat acţiuni ample de organizare şi reorganizare a reţelelor de plăţi şi compensare, echipări şi reechipări tehnologice datorate progreselor rapide în domeniu. Un asemenea proces continuă cu efervescenţă, promovat fiind de cerinţele creşterii eficienţei activităţii bancare.

În prezent, locul şi rolul băncilor în economie sunt foarte importante, activând ca intermediari principali în relaţia economii-investiţii, relaţie hotărâtoare în creşterea economică. Astfel băncile îşi exercită rolul lor de intermediari nu numai între agenţii din cadrul sistemului bancar, ci au un rol major în reciclarea şi valorificarea capitalului, în mobilizarea de resurse şi distribuirea de credite. În acest proces se afirmă şi se detaşeaza ca principale funcţii ale băncii cele două laturi ale intermedierii: mobilizarea resurselor şi distribuirea creditelor. Legatura directă cu milioane de agenţi economici (titulari de cont) în legatură cu constituirea şi utilizarea depozitelor conferă băncilor, ca şi componente ale sistemelor bancare, o altă principală funcţie în economia modernă: cea de centru de efectuare a plăţilor între titularii de cont. Prin această funcţie, băncile determină şi controlează fluxurile circulaţiei monetare scripturale.

Locul şi rolul băncilor în economie sunt determinate şi de creaţia monetară, factor specific al funcţionării băncilor în economie. Băncile s-au afirmat esenţial ca instituţii monetare, ca intermediari monetari, a căror caracteristică esenţială este posibilitatea de a pune în circulaţie creanţe care sporesc masa mijloacelor de plată şi volumul circulaţiei monetare. Caracteristica semnificativă a acestor intermediari este transformarea activelor nemateriale în monedă.

Multiplicarea centrelor de emisiune a creat condiţii de încălcare a normelor de emisiune şi încărcarea canalelor de circulaţie cu bancnote emise cu sau fără justificare economică. De aceea, în momente istorice diferite, toate ţările dezvoltate au trebuit să delimiteze net funcţiile băncii de emisiune, acestea concentrându-se de regulă la o singură bancă, banca centrală. Acelaşi lucru s-a petrecut şi în SUA, unde, deşi există 12 bănci federale de emisiune, acestea acţioneaza ca un tot unitar sub egida unei autorităţi monetare. Astfel, emisiunea de bancnote, funcţie iniţial atribuită tuturor băncilor şi restrânsă ulterior numai la banca de emisiune, reprezintă forma principală a creaţiei monetare şi cadrul primordial prin care are loc expansiunea masei monetare.

În cadrul sistemului bancar s-au inclus în timp şi intermediari nemonetari a căror funcţii principale sunt colectarea de economii sau acordarea de credite pe termen lung sau scurt direct către beneficiari (pentru investiţii, comerţ exterior, ipotecă, consum) şi angajarea de capitaluri pentru recreditare.