Riscul de Creditare

1.Introducere

In ultimele decenii, inovatiile rapide de pe pietele financiare si internationalizarea fluxurilor financiare au modificat sectorul bancar facandu-l aproape de nerecunoscut. Atat progresul tehnologic cat si liberalizarea au oferit noi oportunitati pentru banci si institutiile nebancare, exercitand presiuni competitive sporite asupra acestor doua entitati. Profiturile asociate unor astfel de instrumente inovatoare sunt mari dar de asemenea sunt si volatile si, in acest fel, expun bancile la grade noi sau ridicate de risc. Corelatia dintre diferitele tipuri de risc , atat in cadrul unei banci individuale cat si in interiorul sistemului bnacar privit in ansamblu, s-a accentuat si a devenit mai complexa. Internationalizarea si liberalizarea au crescut posibilitatile de contagiere de la o zona la alta cu efecte asupra sistemului bancar din intreaga lume.

Obiectivul managementului financiar este maximizarea valorii unei banci, aceasta determinandu-se in functie de profitabilitate si nivelul de risc. Avand in vedere ca in mediul bancar riscul este inerent si inevitabil, sarcina managementului financiar este sa gestioneze riscul in asa fel incat diferitele tipuri de risc sa fie pastrate la nivele acceptabile, iar profitabilitatea sa fie mentinuta. In acest sens sunt necesare :

- o identificare, cuantificare si monitorizare continua a expunerilor la risc, care solicita, in schimb, politici sanatoase, o organizare adecvata, procese eficiente, analisti cu experienta si sisteme informationale computerizate care sa fie extrem de elaborate.

- capacitate de a anticipa schimbarile si de a actiona in asa fel incat activitatile unei banci sa poata fi structurate si restructurate in scopul obtinerii de profit de pe urma schimbarilor, sau cel putin al minimizarii pierderilor;

- autoritati de supraveghere care sa nu recomande modul in care trebuie conduse afacerile, ci sa mentina o supraveghere prudenta a bancilor, evaluand structura riscului aferent acestora si insistand ca o valoare corespunzatoare de capital si rezerve sa fie disponibila pentru garantarea si apararea solvabilitatii.

Inovatia in sistemul bancar a facut ca practicii traditionale - bazata pe constituirea de depozite si acordarea de credite, adesea cel mai putin profitabila - sa i se adauge noi activitati bazate pe informatii, care tin cont de cerintele de capital prudent si care reprezinta acum sursele majore de profitabilitate ale bancilor. De exemplu tranzactionarea pe pietele financiare si generarea veniturilor cu ajutorul comisioanelor, tranzactionarea activelor bancare prin introducerea instrumentelor extrabilantiere etc.

2. RISCUL DE CREDIT

2.1. Creditul – Definitie. Importanta economica a creditului

Creditul permite disponibilizarea de fonduri lichide pentru investitii sau activitati curente. Fondurile disponibile, constand in economii pentru diferite perioade de timp, precum si fondurile stranse prin vanzarea de actiuni si obligatiuni, pot fi folosite pentru acordarea de imprumuturi intreprinderilor de stat si particulare.

Creditul este orice angajament de plata a unei sume de bani in schimbul dreptului la rambursarea sumei platite, precum si la plata unei dobanzi sau a altor cheltuieli legate de aceasta suma sau orice prelungire a scadentei unei datorii si orice angajament de achizitionare a unui titlu care incorporeaza o creanta sau a altui drept la plata unei sume de bani.

In economia de piata, creditul are un rol deosebit. Creditul este unul din motoarele principale ale intregului angrenaj economico-social. Utilizarea rationala a creditului sporeste puterea productiva a capitalului si asigura un volum mare de produse. Creditul a aparut pe baza dezvoltarii productiei de marfuri, corelat cu dezvoltarea schimbului (vanzare pe credit).

Sub aspect economic, creditul reprezinta operatiunea prin care o persoana fizica sau juridica (debitor) obtine fonduri sau bunuri de la alta persoana fizica sau juridica (creditor), asumandu-si obligatia sa le restituie sau sa le plateasca la termen/scadenta. Creditul a aparut din necesitatea stingerii obligatiilor dintre diferitii agenti economici, proces caruia moneda lichida nu-i putea face fata.

In acest context, un rol deosebit de important il detin bancile. In conformitate cu legea 58/2006 si modificarilor ulterioare, banca "este persoana juridica autorizata sa desfasoare in principal, activitati de atragere de depozite si de acordare de credite in nume si cont propriu".

Cu toate ca activitatea bancilor comerciale a devenit foarte complexa, totusi esenta acesteia este mijlocirea creditului si efectuarea platilor intre agentii economici si/sau persoanele fizice. Deci, bancile comerciale reprezinta institutii primitoare si distribuitoare de capital.