Rolul împrumuturilor de stat

Rolul imprumuturilor de stat

in formarea resurselor financiare publice

1.1 Introducere

In perioada contemporana, caracteristic pentru majoritatea statelor cu economie de piata este faptul ca se inregistreaza o tendinta de crestere mai rapida a cheltuielilor publice comparativ cu veniturile curente (ordinare). In aceste conditii, procurarea de catre stat a unor resurse banesti suplimentare se poate realiza prin majorarea si/sau instituirea de noi impozite, prin contractarea de imprumuturi de stat sau prin apelarea la emisiunea de bani.

Desi pe intregul an bugetul de stat se prezinta echilibrat, este posibil ca pe parcursul acestuia, si cu deosebire in primele luni ale anului, poate ca nu exista o concordanta perfecta intre termenele la care se incaseaza veniturile si cele la care se efectueaza cheltuielile. Prin urmare, pe timpul executiei bugetare, pot sa apara fie goluri de casa (când platile devanseaza incasarile), fie un plus de resurse fata de ritmul normal al platilor.

Trezoreria publica trebuie sa cunoasca, din timp, perioadele in care pot sa apara goluri de casa pentru a putea procura resursele necesare acoperirii acestora din afara bugetului public national.

Daca toate resursele financiare publice, incasate pe teritoriul national, se colecteaza la trezoreria finantelor publice, golurile de casa ale bugetului public pot fi acoperite cu ajutorul sumelor imprumutate de la alte institutii de stat, care inregistreaza un surplus de resurse financiare. Ulterior, in momentul incasarii veniturilor bugetare prevazute, suma imprumutata se restituie institutiei creditoare.

Daca resursele financiare disponibile ale institutiilor publice nu sunt suficiente pentru a acoperi golurile de casa ale bugetului, atunci se solicita imprumuturi, pe termen scurt, de la alti detinatori de resurse banesti de pe piata, inclusiv de la banca centrala a tarii (sub forma unui avans in contul veniturilor bugetare viitoare, in limitele si in conditiile prevazute de lege). Resursele banesti, imprumutate de la diversi detinatori publici sau privati, nu maresc masa monetara, ci numai o redistribuie. In schimb, resursele imprumutate de la banca centrala constituie o emisiune de bani fara acoperire materiala. De asemenea, apelul la imprumuturi din necesitati de trezorerie poate avea consecinte negative asupra circulatiei monetare daca sumele obtinute nu se ramburseaza la termenele stabilite.

Pentru finantarea deficitului bugetar, statul se imprumuta pe piata interna sau in strainatate. Potrivit datelor Fondului Monetar International, in tarile dezvoltate, in tarile in curs de dezvoltare din Asia si Orientul Mijlociu, precum si in tarile europene aflate in tranzitie s-a apelat preponderent la imprumuturi interne si intr-o masura mai mica la cele externe.

Pentru imprumuturile contractate pe piata interna, inclusiv la banca centrala, pe termen scurt, se emit bonuri de tezaur. Emisiunea bonurilor de tezaur, in unele tari, este limitata prin lege, in timp ce in altele este nelimitata

Totodata, in cursul exercitiului financiar anual, pentru acoperirea decalajului temporar dintre incasarile si platile din contul curent general al Trezoreriei statului, Banca Nationala a României poate acorda imprumuturi, pe o perioada de cel mult 180 de zile si in conditii de dobânda la nivelul pietei, pe baza unor conventii incheiate cu Ministerul Finantelor.