Rolul Statului în Formarea și Dezvoltarea Sistemului de Finanțare a Locuințelor

Capitolul 1

Aspecte generale privind sistemul de finanţare a locuinţelor

Locuinţele joacă un rol important în economia unei ţări, de obicei, reprezentând 10-20% din totalul activităţii economice. În plus, locuinţa este adesea cel mai mare activ al unei persoane. Disponibilităţile de finanţare a locuinţelor sunt, prin urmare, cruciale pentru dezvoltarea economică generală, precum şi pentru bunăstarea unei gospodării şi calitatea vieţii unei familii .

Finanţarea locuinţelor reuneşte probleme complexe şi multisectoriale, care sunt conduse de continua schimbare a caracteristicilor locale, cum ar fi mediul juridic sau cultura, structura economică, mediul de reglementare sau sistemul politic al ţării respective .

Sistemul de finanţare a locuinţelor reprezintă o componentă a sistemului de construire şi achiziţionare a locuinţelor, fiind constituit dintr-o reţea de intermediari care oferă, pe de o parte, instrumentele financiare pentru a economisi, a mobiliza resursele (inputurile), iar pe de altă parte oferă credite (outputuri) pentru cumpărarea de locuinţe şi modernizarea acestora.

Comparativ cu alte domenii de activitate, în finanţarea locuirii trebuie avute în vedere o serie de probleme specifice:

• finanţarea lucrărilor destinate clădirilor cu scop locativ se asigură prin intermediul fondurilor publice sau private;

• obiectivele politicii în materie de locuire sunt condiţionate de nivelul resurselor bugetare publice sau private;

• echilibrul optimal între diferitele obiective se poate asigura în funcţie de particularităţile fiecărei ţări. În anumite cazuri, este urgentă construirea mai multor locuinţe, în timp ce în altele este mai convenabil să se acorde prioritate aspectelor calitative;

• metoda care va da cele mai bune rezultate de finanţare va depinde de tipul proprietăţii (individuală, comună sau publică) şi de natura sursei de finanţare (principal privată sau publică);

• cheltuielile pot fi destinate: construirii de noi locuinţe, întreţinerii parcului imobiliar, cumpărării locuinţelor existente;

• preţul locuinţelor trebuie să fie determinat în funcţie de mijloacele de care dispun familiile şi de posibilităţle subvenţiilor .

Locuinţa, bun necesar, nu poate fi achiziţionată în mod normal fără un împrumut pe termen lung, preţul acesteia fiind de câteva ori venitul anual al unei familii. În ţările cu o economie de piaţă dezvoltată, împrumuturile imobiliare sunt extrem de extinse, procentul locuinţelor achiziţionate prin împrumut imobiliar fiind de peste 20%. În ţările în tranziţie acest procent este de sub 5%. În cadrul procesului de tranziţie spre o economie de piaţă, în Estonia, Letonia, Cehia şi Slovacia, s-a înregistrat o creştere susţinută a valorii împrumuturilor contractate pentru achiziţionarea de locuinţe.

Stabilirea unui sistem funcţional de finanţare imobiliară este de o importanţă majoră în economiile de tranziţie. Locuinţa este o nevoie de bază, fiind un element cheie de politică socială pentru orice guvern şi în special pentru ţările în tranziţie.