Sistemul de Impozite și Taxe Locale din România și Rolul Său

Capitolul 1.Conceptul de sistem fiscal și conținutul acestuia

1.1.Caracterizarea generală a sistemului fiscal

Sistemul fiscal se definește ca ansamblul de concepte,principii,metode,procese cu privire la o mulțime de elemente (materie impozabilă,cote,subiecți fiscali),între care se manifestă relații care apar ca urmare a proiectării,legiferării,așezării și perceperii impozitelor și care sunt gestionate conform legislației fiscale în scopul realizării obiectivelor sistemului.

Sistemul fiscal este expresia voinței politice a unei comunități umane organizată pe un teritoriu determinat,care dispune de independența necesară pentru a putea legifera veniturile bugetare.Acesta cuprinde totalitatea impozitelor și taxelor instituite într-un stat care-i procură veniturile necesare,fiecare având o contribuție specifică și o anumită influență asupra contribuabililor.

La baza instituirii impozitelor stă necesitatea statului de a-și procura resurse pentru acoperirea cheltuielilor pe care trebuie să le efectueze în vederea înfăptuirii rolului său economic-social.Astfel,“impozitele reprezintă o formă de prelevare a unei părți din veniturile și averea persoanelor fizice și juridice la dispoziția statului în vederea acoperirii cheltuielilor publice.Această prelevare se va face în mod obligatoriu,cu titlu nerambursabil și fără contraprestație directă din partea statului.”

Plecând de la această definiție a impozitelor,fiscalitatea poate fi privită ca o legătură între stat și persoane fizice și juridice.Astfel,impozitele sunt percepute ca un rău necesar,fără existența acestora statul fiind pus în imposibilitatea de a-și putea desfășura (prin intermediul instituțiilor publice) activitățile cu care este mandatat.”

La baza stabilirii impozitelor în România stau o serie de principii :

a) neutralitatea măsurilor fiscale în raport cu diferitele categorii de investitori și capitaluri,cu forma de proprietate ,asigurând condiții egale investitorilor,capitalului roman și străin.Astfel se urmărește ca,prin măsurile prevăzute în legislație,să se asigure același regim fiscal pentru contribuabili aflați în situații similare.

b) certitudinea impunerii,prin elaborarea de norme juridice clare,care să nu conducă la interpretări arbitrare,iar termenele,modalitatea și sumele de plată să fie precis stabilite pentru fiecare plătitor,respectiv aceștia să poată urmări și înțelege sarcina fiscal ce le revine, precum și să poată determina influența propriilor decizii de management financiar asupra sarcinii lor fiscale.Astfel,legea este egală în aplicare pentru toți contribuabilii.

c) echitatea fiscală la nivelul persoanelor fizice,prin impunerea celei mai mari părți a veniturilor realizate de acestea cu aceeași cotă de impozitare.

Elementele impozitelor sunt :

a.subiectul impozitului (contribuabilul) este persoana fizică sau juridică obligată prin lege la plata impozitului.

b.suportatorul impozitului este persoana fizică sau juridică ce suportă impozitul.

c.obiectul impunerii este material supusă impozitării.În funcție de impozit putem avea,ca obiect al impunerii:

• venitul sau profitul:impozitul pe veniturile realizate de persoanele fizice,impozitul pe profit,impozitul pe veniturile microîntreprinderilor etc.

• averea (activul):impozitul pe clădiri,impozitul pe teren,taxa asupra mijloacelor de transport,impozitul pe donații etc.

• producerea de bunuri,prestarea de servicii ,efectuarea de lucrări,importul:taxa pe valoarea adăugată,accizele,taxele vamale.

d.cota sau impozitul unitar reprezintă impozitul unei unități de impunere.Poate îmbrăca următoarele forme:cote procentuale unice (impozitul pe profit),cote procentuale progresive pe tranșe (impozitul pe salarii) sau simple,cote procentuale regresive pe tranșe (taxa de timbru pentru moșteniri) sau simple,sumă pe unitatea de măsură a cantității (accizele) sau formă mixtă (impozit ad valorem sub formă de cotă procentuală) + impozit specific (valoare pe unitate de măsură a cantității-acciza la țigarete).