Sistemul Veniturilor Bugetare în România

CAPITOLUL1.SISTEMUL BUGETAR ROMÂNESC

1.1 Conceptul de finanţe publice

Finanţele publice reprezintă o importantă componentă a vieţii social-economice a fiecărei ţări, iar impactul lor asupra economiei naţionale este determinat, atât de proporţiile redistribuirii produsului intern brut, cât şi de modul concret de realizare a acestui proces.

Din punct de vedere tehnic, finanţele reprezintă totalitatea fluxurilor băneşti dintr-o economie având ca scop încasarea veniturilor şi efectuarea cheltuielilor la diverse niveluri; individ, organizaţie, stat. Între conceptul de finanţe publice şi cel de finanţe există o relaţie de la parte la întreg. Termenul de finanţe publice vizează mai ales platile banesti de interes public necesare în relatiile cu statul si alte colectivităţi publice.

Finanţele – categorie economică având caracter istoric. Apariţia şi funcţionarea finanţelor publice sunt indisolubil legate de existenţa statului şi de utilizarea banilor şi a formelor valorice în repartizarea produsului intern brut. De la apariţia primelor elemente de finanţe, în perioada trecerii de la comunitatea gentilică la orânduirea sclavagistă, finanţele au fost prezente în permanenţă ca parte integrantă a sistemului relaţiilor economice.

Pe parcursul tuturor orânduirilor social-economice, finanţele s-au manifestat ca relaţii sociale de natură economică, apărute în procesul repartiţiei produsului intern brut şi a venitului naţional, în strânsă legatură cu îndeplinirea funcţiilor statului. În tot acest timp, finanţele au îmbrăcat, fără excepţie, forma bănească şi au îndeplinit un anumit rol, mai mult sau mai puţin important, în funcţie de condiţiile economice, politice şi sociale.

Finanţele publice reprezintă relaţii sociale de natură economică apărute în procesul procurării şi repartizării resurselor necesare statului, exprimând distribuirea unei părţi din produsul intern brut, prin intermediul statului, între diverse categorii sociale.

Corespunzător demarcaţiei dintre sectoarele public şi particular din economia de piaţă, se impune şi distincţia dintre finanţele publice şi finanţele private.

Conţinutul finanţelor publice

Fondurile care se constituie la dispoziţia autorităţilor publice pentru satisfacerea nevoilor generale ale societăţii se formează pe seama transferului de putere de cumpărare de la diverse persoane fizice sau juridice către organele administraţiei de stat centrale sau locale.

Relaţiile financiare apar ca urmare a transferului de valoare la fondurile ce se constituie în economie sau de la acestea către diversi beneficiari; transferul se efectuează prin intermediul banilor, fără echivalent, în cea mai mare parte cu titlu nerambursabil, în scopul satisfacerii nevoilor sociale.

Finanţele ca ştiinţă. Finanţele în general, sunt considerate o ştiinţă, o ramură a ştiinţelor economice care se ocupă cu studiul gestionării patrimoniilor individuale, patrimoniilor organizaţiilor sau a banului public. Prin ban public se înţelege totalitatea cheltuielilor şi resurselor statului sau ale colectivităţilor locale, acestea intrând sub incidenţa finanţelor publice.

1.2.Noţiunea de buget public

Bugetul apare odată cu statul;termenul de “buget” provine din limba franceză veche,unde cuvinte ca “bouge”,”bougette” insemnau “sac mic” sau”pungă de bani”.Termanul a fost preluat in Anglia odată cu cuceririle nomade şi apoi răspândit in toată lumea.

În general,formarea finanţelor publice şi a conceptului de”buget” reprezintă rezultatul unui proces istoric determinat de evoluţia vieţii sociale, de aparitia proprietaţii şi a claselor sociale,dezvoltarea forţelor de producţie şi a relatiilor economice.

În ţara noastră,instituţia bugetului apare într-o formă embrionară sub denumirea de “Condica de venituri şi cheltuieli”,în timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu.

Prima încercare a unui act financiar aparţine domnitorului Nicolae Mavrocordat,care se manifestă sub forma unei”dări de seamă cu privire la natura veniturilor şi a cheltuielilor ţării”,denumit “samile visteriei” .

Termenul de “buget” a apărut prima dată într-un act normativ în perioada Regulamentelor Organice ale Munteniei şi Moldovei(1831-1832),care cuprindeau referiri la finanţele publice sub formularea” închipuirea cheltuielilor anului viitor”. Această formulare sugerează ideea de buget,dar numai în ceea ce privesc cheltuielile.

În reglementăriile actuale ,sistemul bugetar românesc a suportat unele modificări determinate de economia de piaţa.S-a renunţat astfel la bugetul unic de stat şi s-a introdus o nouă noţiune,aceea de buget public naţional,prin Constituţia României art.138,alin.1.