Studiu de caz comparativ privind dimensiunile și structura cheltuielilor publice bugetare în România și Germania în perioada 2000-2004

Capitolul 1 : Cadrul conceptual al analizei cheltuielilor publice

Structura cheltuielilor publice si indicatori

Cheltuielile publice reprezinta etapa imediat urmatoare constituirii fondurilor publice si este vorba despre distribuirea resurselor banesti catre diferite obiective sociale sau economice.

Cheltuielile pubice publice exprima relatii economico-social in forma baneasca , care se manifesta intre stat pe de o parte, si persoanele fizice sau juridice, pe de alta parte, cu ocazia utilizarii si repartizarii resurselor financiare ale statului, in scopul indeplinirii functiilor acestuia.

Terminenul de cheltuiala publica se foloseste atat in sens economic cat si in sens juridic.

In context economic, cheltuiala publica desemneaza relatii si procese economice de repartitei a produsului intern brut, concretizate in alocarea si utilizarea resurseor financiare pentru actiuni considerate de interes public, fie la nivel national sau local.

In sens juridic, cheltuiala publica reprezinta plata unei sume de bani din fonduri publice, legata de crearea si functionarea entitatilor publice si, in general, de infaptuirea activitatilor cu caracter operativ, inclusiv a celor derulate prin intreprinderile cu caprital de stat.

Asadar, din punct de vedere economic, termenul de cheltuiala publica face trimitere catre o anumita categorie de procese si relatii financiare, care se manifesta intre autoritatile statului, pe de o parte, si persoanee fizice sau juridice pe de alta parte, cu prilejul obiectivelor de interes public.

Chletuielile publice constituie in esensta un grup de relatii si procese economice in forma baneasca, prin care are loc distribuirea si utilizarea fondurilor financiare publice. In aceasta acceptiune este avut in vedere continutul economic al cheltuielilor publice, referitor la relatiile si procesele de redistribuire si financiara a produsului intern brut sau chiar a avutiei nationale, respetiv de alocare si realocare a resurselor (sub implicarea autoritatilor publice) in favoarea diferitelor persoane fizice sau juridice aflate in pozitia de beneficiari a utilitatilor sociale. Asemenea cheltuieli mijlocesc transmiterea valorii, sub forme ale bunurilor si serviciilor specifice consumului public si, in pricipiu trebuie sa asigure, din punct de vedere financiar, functionarea institutiilor de stat, (indeplinirea functiilor si sarcinilor statului).

In interpretarea actiunii de cheltuiala publica, prinzinta un interes deosebit abordarea distinctiva a conceptiilor clasice sua morderne cu privire la finantele publice.

Din punct de vedere a conceptiilor clasice, cheltuiala publica reprezinta o consumatie de valori cu caracter definitiv si nerecuperabil. Aceasta afecteaza intr-un sens negativ marimea produsului national si duce la o diminuare a avutiei nationale. Acesta interpretarea se inscrie in viziunea clasica asupra activitatii considerate neproductive a statului, care era privit ca un consumator, pentru reaizarea activitatilor cu caracter public finantate din resursele financiare publice. In mod firesc apare ideea ca acteste cheltuieli sa fie reduse la minimul necesar functionarii institutiilor statului si implicit a statului astfel incat efectul negativ sa fie redus cat mai mult.

In comparatiea conceptiaa moderna, cheltuiala publica este interpretata din perspectiva reconsiderarii rolului atribuit statului, apare si o noua ipoteza fata de cea de consumator de resurse pentru indeplinirea sarcinilor traditionale. Prevaleaza acum ideea ca prin rolul ce-i revine, mai ales, ca stat al bunastarii, acesta realizeaza o redistribuire a produsului creat cu efecte diferentiale asupra consumului si prin urmare, cheltuielile publice nu mai reprezinta doar consumuri definitive ci procese de realocare a resurselor in scopul folosirii lor mai rationale.

Cheltuielile publice se manifesta, atat in sfera activitatilor nemateriale cat si in cea a activitatilor materiale. Sistemul cheltuielilor publice poate fi conceput prin prinsma urmatoarelor componente majore: cheltuieli bugetare, cheltuieli extrabugetare, cheltuieli speciale, cheltuieli ale entitatilor economico-financiare cu capital de de stat.

Cheltuielile bugetare sunt inscrise in bugetul public si finantele din fondurile banesti administrate de catre autoritatile publice. Astfel, se disting urmatoarele categorii:

• Cheltuieli finantate din bugetul administratiei de stat centrale sau locale.

• Cheltuieli finantate din bugetele administratiilor locale.

• Cheltuieli finantate din bugetul asigurarilor sociale de stat, respectiv din alte fonduri speciale.

Cheltuielile extrabugetare sunt acelea care se efectueaza din venituri obtinute de institutiile respective in cadrul propriei activitati fara a utiliza venituri bugetare, ele nefiind reflectate in bugetele autoritatilor statale.

Cheltuielile speciale vizeaza realizarea anumitor obiective sau actiuni de interes public si sunt finantate din resursele publice ce se constituie in fonduri speciale, distincte, administrate direct de catre anumite ministere sau alte organe de stat.

Cheltuielile intreprinderilor sau institutiilor financiar bancare cu capital de stat fac parte, de aseamenea din categoria cheltuielilor publice, dar nu sunt reflectate in bugetul public, deci nu le putem incadra in cheltuielile bugetare.

Cheltuielile publice se clasifică pe pe baza criteriilor administrative şi economice.După rolul pe care cheltuielile publice îl au în înfăptuirea proceselor economice-sociale, acestea sunt clasificate în: cheltuieli reale sau negative şi cheltuieli economice sau pozitive.După natura şi impactul cheltuielilor asupra activităţii entităţilor publice, acestea se grupează în: cheltuieli de funcţionare sau curente, cheltuieli de transfer, cheltuieli de investiţie.După caracterul recuperator al cheltuielilor pe seama activităţilor publice, admiţându-se că şi activitatea din sfera neproductivă contribuie la creearea de produs naţional, cheltuielile publice se clasifică, astfel: cheltuieli care autolichidează, cheltuieli reproductive, cheltuieli productive, cheltuieli neproductive sau risipitoare.După conţinutul material sau de muncă vie al proceselor prin care se concretizează, cheltuielile publice sunt grupate în doua mari categorii: cheltuieli materiale şi cheltuieli de personal.