Studiu de caz comparativ privind nivelul, structura, dinamica cheltuielilor publice (bugetare) în România și Grecia

1. Cadrul conceptual și metodologic provind cheltuielile publice

Evoluția societății umane a impus o delimitare a nevoilor de consum de bunuri și servicii a modalităților de satisfacere a lor pe două paliere ce corespund celor două componene majore ale sferei finanțelor, anume, finanțele publice și cele private. Prin urmare, s-a constatat că nevoile ce țin de interesul personal( hrană,îmbrăcăminte, încălțăminte, comunicare, informare) pot fi satisfăcute individual, situându-se în sfera privată. De altfel, în cadrul societății s-a observat necesitatea de activități colective, de un interes mai larg, cu caracter social, care țin de apărarea națională, ordinea internă, securitatea socială, combaterea calamităților naturii, etc . Aceste activități colective nu pot fi realizate individual. Ele necesită intervenția unor instituții publice, prin a căror activități le oferă cetățenilor bunuri și servicii, ce pot fi folosite în comun de numeroase persoane, astfel s-a conturat sectorul public al finanțelor publice.

Din literatura de specialitate reiese că cheltuielile publice exprimă relații social-economice, în formă bănească, relații ce se manifestă între stat, pe de o parte și persoane fizice și juridice, pe de altă parte cu ocazia repartizării și utilizării resurselor financiare ale statului în scopul îndeplinirii funcțiilor acestora.

1.1 Structura cheltuielilor publice conform clasificației bugetare

Practica financiară a statelor și organismelor internaționale a statuat diferite tipuri de clasificări, ce sunt cunoscute sub denumirea de clasificații bugetare. Acestea sunt:

a) Clasificația administrativă;

b) Clasificația economică;

c) Clasificația funcțională;

d) Clasificația financiară;

e) Gruparea folosită de organismele ONU.

a) Clasificația administrativ-departamentală are la bază instituțiile publice, prin intermediul cărora se efectuează cheltuielile publice, precum ministerele și instituțiile publice autonome, unități administrativ teritoriale etc., pe baza cărora se stabilesc alocațiile bugetare. Ministerele, orașele, județele, municipiile, aagențiile guvernamentale și departamentele reunesc cheltuieli cu destinații diferite, fapt ce constituie un dezavantaj pentru această clasificație. De altfel, structura ministerelor și subordonarea instituțiilor publice se modifică periodic, ceea ce duce la îngreunarea asigurării comparabilității grupării cheltuielilor publice în timp.

b) Clasificația economică grupează cheltuielile publice astfel :

- Cheltuieai curente- asigură buna funcționare și întreținerea instituțiilor publice. Sumele cheltuite de acestea trebuie sa se reînnoiască anual, având ponderea cea mai mare din totalul cheltuielilor publice.

- Cheltuieli de capital(de investiții)- se realizează prin achiziționarea de bunuri destinate sferei producției materiale sau dotării sferei nemateriale cu active fixe, care duc la dezvoltarea și modernizarea patrimoniului public.

- Cheltuieli privind prestarea serviciilor publice sau administrative- cuprind, în general plata salariilor personalului, a furniturilor necesare bunei funcționări a instituțiiolor publice sau achiziționării de echipamente, mobilier, aparatură.

- Cheltuieli de transfer reprezintă trecerea unor sume de bani de la buget la dispoziția unor persoane juridice sau fizice, respectiv la bugetele administrațiilor locale.

c) Clasificația funcțională are în vedere gruparea cheltuielilor publice după profilul activităților desfășurate dedmultitudinea serviciilorhpublice prin intermediul cărora se îndeplinesc funcțiile statului. Această clasificație folosește drept criterii domeniileпde activitate , ramurile economiei sau alte destinații date acestor resurse legate de efectuarea unor transferuri între diferitelerniveluri ale administrației publice, constituirea de rezerve la dispoziția autorității executive și plata dobanzilor la datoria publică.

Literatura economică consideră că după clasificația funcțională, cheltuielile publice se grupează :

- Servicii publice generale;

- Apărare, ordine publică și siguranță națională;

- Cheltuieli social-culturale;

- Servicii și dezvoltare publică, locuințe, mediu și ape;

- Acțiuni economice;

- Transferuri;

- Împrumuturi acordate

- Fonduri de rezervă bugetară la dispoziția Guvernului.

d) Clasificația financiară vizează modul în care se efectuează plățile și modurile în care acestea afectează resursele financiare publice. Conform acestei clasificații, cheltuielile se grupează în:

- Cheltuieli definitive- finalizează distribuirea resurselor financiare, având în structură atât cheltuieli de capital cât și cheltuieli curente;

- Cheltuieli temporare - sunt reprezentate, în mare parte, de operațiuni de trezorerie și sunt evidențiate în conturi speciale ale trezoreriei; acestea nu figurează în bugetele publice, fiind gestionate separat prin conturi ale trezoreriei publice, urmate de finalizarea prin plăți cu scadențe certe.

- Cheltuieli virtuale sau posibile- pe care statul se angajează să le efectueze în anumite condiții, precum cele legate de acțiuni sau obiective neprevăzute și finanțate pe seama rezervelor la dispoziția guvernului sau obținute prin garantarea de către stat a împrumuturilor contractate de persoane private;

e)Gruparea folosită în organismele ONU;

Pentru a ajunge la eficacitate maximă trebuie ca aceste cheltuieli publice să fie gestionate corespunzător în funcție de fiecare categorie.